Iia romaneasca in constiinta universala contemporana

„Oare există tablou mai încântător decât o țărancă română, îmbrăcată în costum popular, cu fustă roșie sau oranj, cu broboada galbenă aruncată peste cozile negre, cu ochii mari, negri și luminoși (...) sau o doamnă româncă, cu veșminte splendide, cu un minunat văl alb sau galben, țesând la război?“. Aceasta este ultima propoziție din introducerea semnată de Regina Elisabeta pentru cartea prietenei sale, Lady Katherine Hoare, apărută la Londra, în 1910.

Într-o Românie cu metehne asemănătoare celor din zilele noastre, în care doamnele vremii încercau din răsputeri să copieze modelele vestice, Regina Elisabeta a scos portul popular din categoria „straielor țărănești“, transformându-l într-o ținută demnă de a fi purtată la curtea regală. În tabloul pictorului american George Healy, regina apare într-un costum național de Muscel, tot așa cum Regina Maria (foto stanga sus) și principesele Elisabeta, Maria și Ileana apar, de-a lungul vremii, imortalizate în ținute din portul popular românesc.

Pentru sezonul toamnă-iarnă 2012, duetul creativ de la Dolce&Gabbana aduce în prim-plan tradiția: de la pasmanterii inspirate de copilăria siciliană a lui Domenico Dolce până la broderii care amintesc de veșmintele bisericești sau goblenuri și flori dimensionate ce par desprinse de pe ștergarele transilvănene.
Întoarcerea brandului renumit pentru animal-print și rochii extravagant-sexy la surse de inspirație din cultura popoarelor nu reprezintă o surpriză, după ce anul trecut Domenico Dolce și Stefano Gabbana anunțau abandonul liniei secundare D&G, pentru a se concentra pe esența spiritului „Dolce&Gabbana“ și pe moștenirea pe care vor s-o lase în urmă.
Misiune aproape îndeplinită, având în vedere că - după prezentarea colecției toamnă-iarnă 2012 - Vogue titra laudativ: „Este o celebrare a posibilităților nelimitate pe care le oferă tradițiile și cu care designerii sunt datori să se joace“. Dincolo de influențele etnice, colecția celor de la Dolce&Gabbana își propune să onoreze exact ceea ce noi am uitat să prețuim și să respectăm: meșteșugurile și, odată cu ele, arta veșmintelor create de mână, în atelierele unor artizani din tată-n fiu.

Încă dinainte de celebrul tablou „La Blouse Roumaine“, fauvistul Henri Matisse s-a jucat subtil cu tema veșmintelor românești, influențat, se pare, și de prietenia cu pictorul Theodor Pallady, colegul său la Ecole des Beaux Arts.
Încă din 1937, elementele vizuale ale portului românesc păreau să se afle în gândurile lui Matisse: în tabloul „Une danseuse en repos“ apare o femeie purtând o „blouse roumaine“, în timp ce în „Still Life with a Sleeping Woman“ mâneca bluzei personajului este decorată în mod similar iilor noastre tradiționale.

Faimosul „La Blouse Roumaine“ (primul dintr-o serie de picturi în care apar elementele iilor românești) a fost pictat în 1940 și, conform însemnărilor din jurnalul artistului, tema portului nostru tradiţional nu a reprezentat o alegere întâmplătoare.Realizând tabloul în perioada ocupației naziste, una dintre cele mai sumbre episoade ale celui de-al Doilea Război Mondial, Matisse mărturisea că a găsit în portul românesc și în culorile sale vii și solare un antidot creativ la întunericul din jurul său.

Colecția primăvară-vară 2012 a franţuzoaicei Isabel Marant (o preferată a starurilor internaționale) include ii românești, macrameuri şi rochii care amintesc de cămășile de noapte brodate în stil tradițional. Marant nu este însă nicidecum prima care explorează tema.
De la Yves Saint Laurent și colecția sa din 1976, „Rich Peasant“, iile au fost o sursă de inspirație și pentru alte nume mari ale modei. Cel mai bun exemplu este Oscar de La Renta, care - cu doar doi ani în urmă - făcea furori cu o ie brodată în alb-negru, vândută cu 1.500 de euro în marile concept-store-uri ale lumii.








sursa