Ursul de la Darmanesti

Delta Dunarii documentar part1

Despre bivoli...de la noi..

Ultimii bivoli(Documentar)

Vezi mai multe video din cultura

Piatra Neamt time lapse

Tiparituri romanesti si circulatia lor in sec XVI-XVII.partea I

Pentru a reconstitui viaţa culturală a populaţiei din zona superioară a Văii Mureşului, sub aspectul prezenţei şi circulaţiei vechilor tipărituri româneşti pe parcursul a mai bine de trei secole (1508 – 1830), este necesar să facem câteva precizări de ordin istoric, care se încadrează în ansamblul dezvoltării societăţii feudale transilvănene, ajunsă la maturitate, şi în condiţiile apariţiei primelor manifestări care anunţă epoca modernă. Evoluţia societăţii în Transilvania acestei perioade, caracterizată prin prefacerile adânci în domeniul social-economic şi politic, este oglindită corespunzător în viaţa spirituală atât în ceea ce priveşte scăderile, cât şi realizările comunităţii umane. Epoca este în acelaşi timp frământată de puternice contradicţii sociale antagonice între masele producătoare de bunuri şi minoritatea feudală cât şi de mişcările populaţiei româneşti asuprite social, politic şi naţional. Înţelegerea din septembrie 1437, cunoscută sub denumirea de Unio Trium Nationum, ca şi prevederile Tripartitum-ului lui Verböczi rămân veritabile instrumente de îngrădire a celor mai elementare şi umane drepturi ale populaţiei româneşti, situaţie care îşi perpetuează influenţa în viaţa politică şi în mentalitatea clasei conducătoare feudale (nobilimea) până în epoca modernă. În această perioadă de timp devine tot mai evident că alcătuirea celor trei ţări române, Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, este rezultatul unei politici arbitrare de menţinere a dominaţiei feudale. Timpurile au dovedit că acele bariere artificiale impuse Ţărilor Române au fost formale. Unitatea poporului român s-a manifestat permanent prin conştiinţa de origine şi de limbă, prin schimburile permanente de valori materiale şi spirituale. Graniţele dintre ele au fost infirmate şi de tendinţele permanente ale acestui neam sau ale unor conducători politici de a conlucra şi de a forma un front comun în faţa primejdiilor externe. Tendinţele de unitate politică manifestate în diferite ocazii şi la anumite niveluri se fundamentau pe conştiinţa înrădăcinată a originii comune a poporului român. Transilvania îşi are aportul său în procesul de omogenizare şi întrepătrundere, de strângere a legăturilor de orice natură a populaţiei româneşti de pe o parte şi cealaltă a Carpaţilor. Oraşe libere regeşti ca Braşovul, Sibiul, Clujul, Bistriţa, Târgu-Mureşul ş.a. devin adevărate centre de tranzit comercial pentru Ţările Române. Schimbul de mărfuri a constituit şi un bun prilej de vehiculare a ideilor politice şi culturale între români, de solidaritate şi acţiune. Acest lucru devine şi mai evident după 1541, când Transilvania, devenită principat autonom, îşi orientează cu precădere legăturile şi planurile sale politice cu celelalte două ţări române, atât în viaţa politică, cât şi în cea economică şi culturală. Aceste tendinţe fireşti îndreptate spre unitatea celor trei ţări române „pot fi socotite drept premise ale încercărilor de a le uni sub o singură cârmuire politică”, fapt de altfel realizat în mod magistral prin Viteazul, în anul 1600. Această faptă politică va călăuzi, pentru multă vreme, intenţiile conducătorilor politici dintr-o ţară românească sau alta, manifestate prin înţelegeri şi tratate politice, prin ideea permanentă de a reînvia un regat al Daciei, aşa cum năzuia Radu Mihnea în Ţara Românească, Gabriel Bethlen în Transilvania, iar mai târziu, Matei Basarab, Vasile Lupu şi Gheorghe Rakoczi.

Dimitrie Poptamas "Prezenta si circulatia vechilor tiparituri romanesti in zona superioara a vaii muresului" Ed. Nico. Tg. Mures 2008

De ce iubesti Romania.Afise.

Un roman salveaza 180 de milioane de oameni zilnic: Nicolae Paulescu. Un roman face posibil ca 1 miliard si jumatate de oameni sa zboare in fiecare an: Henri Coanda. Un alt roman a pus bazele ciberneticii in 1941: Stefan Odobleja. Si altii, si altii…

mai multe de la sursa

Martea de documentare.Sociologie.Vrajitoare reportaj.

Echappees Belles.Romania tv5.

Transalpina

Cuviosul Paisie (Olaru) Duhovnicul

timelapsee HDR

Muzica lemnului. Bucovina - Partea 1 [Lumea de Aproape - TVR]

Iuliu Maniu 1918.Transilvania.

În vara anului 1915, iunie, împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, a fost de părere că Franţa numai aşa putea fi bătută, dacă România intră în războiul mondial de partea Puterilor Centrale, ceea ce l-a determinat să îl trimită la Viena pe deputatul catolic Mathias Ersberger, pentru a discuta, în acest scop, cu reprezentanţii românilor ardeleni.

mai multe de la sursa

Fonta romaneasca direct din Hunedoara.

La o cautare pe Google dupa "Gheorghe Panculescu", in limba romana, obtii 272 de rezultate.

La o cautare dupa "Turnul Eiffel", numarul acestora urca la 62.700. Putina lume stie ca intre simbolul Parisului si romanul Panculescu exista o stransa legatura.

mai multe

In asteptarea Iernii.

Olimpiade Internationale III.

Alexandru Sava, Tudor Balan si Vlad Bacauanu au obtinut medalii de argint la
Editia 43 a Olimpiadei Internationale de Chimie, in timp ce Serafim Buiucli din Moldova si George Sivian Baltac din Romania au obtinut medalii de bronz.

Olimpiade Internationale II.

În perioada 3-6 noiembrie 2011 s-a desfăşurat la Chişinău Concursul Internaţional de Fizică "Sergiu Rădăuţanu". Elevii participanţi de la C. N. "Emil Racoviţă" s-au întors cu rezultate extraordinare: Camelia Diaconu a obţinut medalie de aur absolut, fiind ocupanta locului I, Verdeş Miruna a obţinut medalie de aur, iar Coca Andrei Bogdan a obţinut medalie de bronz. Cei trei elevi sunt în clasa a IX-a A şi sunt coordonaţi de prof. Seryl Talpalaru.

sursa

Olimpiade Internationale I

Studenti romani au obtinut o medalie de aur si trei de bronz la IESO Olimpiada Internationala de Stiintele Pamantului 2011 in perioada 5-14 septembrie.

The IESO is an annual competition for secondary school students (students not older than 18 years old on July the 1st of the year of the Olympiad). The students have to test their skills in all major areas of Earth sciences, including geology, geophysics, meteorology, oceanography, terrestrial astronomy and environmental sciences. The theoretical examination includes problems which are supposed to measure the participants’ knowledge and understanding of Earth science areas. The practical examination consists of tasks which are designed to assess participants’ abilities to carry out scientific investigations in earth science inquiries. The examinations are prepared by specialists in Earth sciences and Earth science education, who also provide solutions and evaluation guidelines. Each delegation is composed of 4 students and 2 supervisors. The latter must be specialists in Earth science and Earth science education and capable of serving as members of the International Jury. The official language of IESO is English; however, the supervisors may translate the written examinations and related materials into to the participants’ native language.

sursa

Mircea Eliade Interviu documentar.Partile 1- 4.

Muntii Caliman.Turism arhaic.

Misterioasa potecă a celor “12 Apostoli” din Munţii Călimani

8 iunie 2011

Naţional, Prima pagină, Realităţi economice, Top CĂLĂTORII, turism
- Poteca tematică 12 Apostoli din Parcul Naţional Călimani a fost selectată printre cele mai frumoase 7 astfel de poteci din România. Aceasta va fi inclusă într-o broşură de prezentare a celor mai bune astfel de poteci din România şi va fi promovată la Târgul de Turism al României 2011, ediţia de toamnă, ce se va desfăşura în Bucureşti în perioada 03-06 noiembrie.



De-a lungul celor 11 km ale traseului tematic 12 Apostoli, pe turişti îi aşteaptă o excursie fascinantă prin păduri de molid şi păşuni subalpine, către una din cele mai frumoase destinaţii din Parcul Naţional Călimani, Rezervaţia 12 Apostoli. Rezervatia adaposteste mai multe figuri zoomorfe si antropomorfe, “sculptate” de intemperii in decursul vremurilor, constituite din fragmente de lava cimentata.

Grupul de stânci ce formează rezervaţia cuprinde mai multe „sculpturi” fantastice ce atrag numeroşi vizitatori, ca de exemplu figura unui moş cu barbă, spre nord, a unui bătrân spre sud, a unui urs cu capul plecat, a unei femei ce aminteste silueta lui Nefertiti s.a. Printre acestea se remarca figura misterioasa a Mosului, ce prezinta trei fatete distincte, toate cu chip uman. Ineditul acestor stânci a provocat imaginaţia privitorilor, iar unii le-au asemănat cu megaliţii din Insula Paştelui. Cei 12 Apostoli, isi au originea in actiunea milenara de erodare a vantului si ploilor asupra rocilor vulcanice, neexcluzandu-se totusi nici varianta interventiei unor creatori stravechi de simboluri.

De sărbătoarea celor 12 Apostoli (29 iunie) localnicii urcă din zonele învecinate pentru a sărbători „Moşii din Călimani” cu originea în străvechiul cult dacic al soarelui, bradului şi focului având ca temă principală cultul moşilor şi strămoşilor.

Celor care doresc sa vada cu propriii lor ochi “tarimul gigantilor” le propunem o vizita la aceasta rezervatie, avind ca punct de plecare Vatra Dornei, de unde pina la Gura Haitii mai sunt 28 de kilometri. Din Gura Haitii, se poate ajunge la Rezervatia 12 Apostoli prin Poiana Negri, pe la manastirea Apa Rece.

Calimanii, munti ce-si deapana legendele din perioade dacice si de pe vremea lui Pintea Haiducu, sunt cei mai masivi munti vulcanici din Romania.

Parcul National Calimani a fost constituit in anul 2000 cu o suprafata de peste 24 mii de hectare. Pe traseul tematic, se pot admira privelisti panoramice ale Muntilor Calimani, insiruite de-a lungul marginii celei mai mari caldere vulcanice din Europa.


Promovarea celor mai frumoase poteci din România

Nu mai puţin de 20 de astfel de poteci s-au înscris din toate colţurile ţării, unele mai frumoase şi mai interesante ca altele. În cadrul procesului de evaluare au fost avute în vedere 14 criterii, printre care grafica panourilor, lizibilitatea şi uşurinţa de înţelegere a textului, precum şi gama de servicii ecoturistice din zonă, implicarea comunităţii locale sau promovarea potecii pe plan local.

Bogdan Papuc, de la Asociaţia de Ecoturism din România (AER), a declarat: „În ultimii ani au apărut numeroase poteci tematice în ariile naturale protejate, însă de cele mai multe ori ele sunt promovate doar pe plan local sau regional. Astfel, scopul proiectului este să realizăm o promovare unitară la nivel naţional a celor mai frumoase poteci şi să le transmitem potenţialilor turişti că acestea reprezintă o modalitate inedită de descoperire a valorilor unei zone protejate.”

Celalalte poteci tematice selectate sunt din: Parcul Naţional Retezat, Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, Parcul Naţional Defileul Jiului, Geoparcul Dinozaurilor – Ţara Haţegului, Rezervaţia Naturală Râpa Roşie (Sebeş) şi Rezervaţia Naturală Piatra Şoimilor (Băile Tuşnad).

Aceste activităţi fac parte din cadrul proiectului „Potecile tematice: un instrument pentru natură”, finanţat de MOL România şi Fundaţia Pentru Parteneriat şi este implementat de Asociaţia de Ecoturism din România (AER) în parteneriat cu Propark – Fundaţia pentru arii protejate, în perioada aprilie-octombrie 2011.

Potecile tematice fac parte din aşa-numita infrastructură de interpretare şi, de cele mai multe ori, apar sub forma unor panouri informative ce sunt instalate de-a lungul unei poteci de vizitare sau drumeţie. Panourile au o grafică placută şi abordează anumite subiecte ce sunt prezentate într-o manieră ce stârneşte interesul vizitatorilor.

Financiarul.ro

Jules Michelet - "Marele lor nume de ROMÂNI"

Şi tocmai pentru întregirea portretului acestui mare cărturar, prieten al românilor, fragmentelor ce urmează, calde, entuziaste chiar, dar ieşite fireşte dintr-o viziune idilică, ceea ce explică fireşte şi unele exagerări, le-au anticipat cuvintele sale de omagiu despre Nicolae Bălcescu după moartea acestuia:
„Era un erudit de prim ordin şi totuşi un spirit practic foarte net, foarte luminos. Ar fi fost marele istoric al ţării sale şi fără nici o îndoială unul din conducătorii ei cei mai înţelepţi. Şi acest sfat adresat poporului român : „Fiţi voi înşivă, nu imitaţi pe nimeni. Aveţi sub picioarele voastre izvoare de apă vie. Nu invidiaţi popoarele bătrâne, ci priviţi-l pe al vostru. Cu cât mai adânc veţi săpa, cu atât veţi vedea tâşnind mai mult viaţa.”
Virgil Cândea
Thomas Couture - Portretul lui Jules Michelet
Popoare din Occident, cultivând de atât de îndelungată vreme, departe de barbarie, artele păcii, păstraţi pururea o recunoscătoare amintire naţiunilor orientale care, aşezate la hotarele Europei, v-au acoperit şi v-au adăpostit de revărsarea tătarilor, de armiile turceşti […].
Popoarele acestea au oprit adeseori în loc barbarii, i-au hărţuit adesea. Învinse chiar şi tot vă erau de folos, tocind furia duşmanilor lui Dumnezeu prin suferinţele ce le îndurau.
Cum oare să numesc România? […] Opt milioane de oameni de aceeaşi limbă, de aceeaşi rasă, una din marile naţiuni ale lumii trecea neobservată. De ce? Într-asta stă chiar răul nefericirii lor; aflaţi în bătaia valurilor unei mări furioase, alcătuită din nenumărate popoare, stăpânii schimbându-se întruna, oboseau ochii celui ce-i urmărea, tulburându-i privirea cu aparenta lor mobilitate. Contemplându-le istoria te simţeai ameţit şi, asemenea călătorului care, stând pe malul Dunării şi privindu-i curgerea tumultoasă, ar dori să desluşească, să prindă, să numere fiece val revărsându-se peste alt val, apoi ostenit, descurajat, şi-ar întoarce privirea, deplângându-şi inutila sforţare.

Valurile de pe faţa apei se schimbă neîncetat, dar nu şi adâncul. România – de la Traian şi până în zilele noastre – a rămas credincioasă ei înşişi, statornică în geniul său originar. Popor născut pentru a suferi, natura l-a înzestrat cu două daruri ce-l fac să dăinuie: răbdarea, supleţea, făcând laolaltă ca, deşi îngenuncheat, să-şi înalţe necontenit fruntea. Nu asemuiţi această ţară cu monumentele romane, ori cu drumurile eterne ce-i brăzdează cuprinsul. Ci mai curând cu trăinicia şi mlădioasa rezistenţă a digurilor care înfruntă oceanul: din granit dacă ar fi fost, apele le-ar fi smuls.
Fondul acestei rezistenţe nu stă în sumbra acceptare a răului […]. Românul […] păstrează neştirbit tot ceea ce i-au lăsat străbunii: portul, moravurile, limba şi mai cu seamă marele lor nume de Români! Nobleţe prea bine dovedită. Limba lor e întru totul latină*. Laboriosul geniu al răbdătoarelor legiuni care-au împânzit lumea cu lucrările lor supravieţuieşte în această mare colonie a imperiului. Colonul italian s-a căsătorit cu fiica şi cu sora dunăreanului; dar elementul dintâi e cel predominant în acest amestec […]. Valahul are statornicia, îndărătnicia legiunilor antice.
Suferinţele neînchipuite ale acestui popor, mai ales asprele şi violentele schimbări care i-au zguduit soarta, n-au împiedicat câtuşi de puţin poezia sa să înflorească. În artă a zămislit suspine, melodii duioase de un farmec întristător. Ca orice popor de origine italiană, e sensibil la culoare. Bisericile, îndeosebi la românii transilvăneni, sunt toate zugrăvite de mâna meşterilor ţărani. Paturile le sunt de asemenea zugravite, precum şi şeile şi jugul vitelor. Lada pe care fata o aduce-n zestre, sumanul pe care singură şi-l împodobeşte, vădesc în motivele lor ornamentale asemănarea cea mai izbitoare cu vechile mozaicuri romane.
Dansurile sunt de asemeni romane, după cum jocurile sunt cele din antichitate. E un popor elegant, cu uşurinţă în exprimare şi care vorbeşte de minune. Nici o diferenţă de limbaj între ţăran şi omul cultivat; la drept vorbind, e ca şi în Italia – nu există popor de rând – sau, pentru cine susţine cu orice preţ că există, eleganţa şi distincţia se află mai cu seamă la ţară […].
Plăcuta lor ospitalitate întâmpină, caută, îndatorează străinul. În multe ţinuturi valahe există mişcătorul obicei de a se pune la marginea drumului vase pline cu apă pentru călătorul ce-ar putea trece. Intraţi în coliba aceasta. O femeie frumoasă, care toarce, vă iese în îmtâmpinare, vă dă bună ziua cu gingăşie în fermecătoarea ei limbă străveche. Lasă totul la o parte, se osteneşte, vă primeşte aşa cum ar face o fiică sau o soră întâmpinându-l pe fratele cel drag întors acasă. Dă fuga la făntână şi, după vechea datină, îţi aduce apă ne-ncepută** apă limpede de care nimeni nu s-a atins. După ce te-ai spălat pe mâini, îţi întinde un ştergar strălucitor, cusut cu fluturi de aur, pe care i-a lucrat pentru nuntă, pentru a împobobi gâtul celui iubit. Te îmbie cu tot ce are, cu smântâna cea mai bună, cu poamele păstrate pentru fiul care lipseşte […].
„Ah! dacă omul meu ar fi acasă, v-ar îndruma aşa cum trebuie; v-ar sluji de călăuză. Dar e departe, în munţi”. „De ce aşa departe?” „Vai! N-aş fi voit să spun… Stăpânul e tare hain; şi nu putem plăti darea, dacă nu mânăm vitele să pască departe, sus la munte, pe pământurile fără stăpân…Pe de-asupra a mai năvălit şi străinul, ne-a furat nutreţul; vaca, biata de ea, s-a hrănit peste iarnă cu scoarţa copacilor…Ne-au ucis boii; ca să arăm, a trebuit să tragem în jug chiar noi”.
Prea dureroasă poveste, atât de des întâmplată. Apăsătoare fatalitate!... Stăpânul s-a schimbat, dar nenorocirea nu. Pe vremuri, cirezi nenumărate, milioane de oi, de boi, treceau Dunărea drept tribut. Astăzi rămân în ţară, dar numai în folosul stăpânului. Cu ce s-a ales ţăranul din asta? Ordinea a păstruns în administraţie, fiscul numără mai bine…îl stoarce mai bine pe plugar. În dreptul ţăranului care nu putea să plătească, fiscul trecea pe registru : A fost supus la cazna ardeiului. Nenorocitul, pus pe plită, deasupra unui grătar încins şi acoperit cu ardei, era ţinut aşa douazeci de minute. Când se învineţea, i se zbârlea părul şi era aproape mort, era dat de-o parte, fiind socotit neplatnic sau, pentru a spune ca perceptorul : „Scuturat, tuns chilug şi stors până la piele”.***
Oameni aparţinând oricărei naţiuni, orice vederi aţi împărtăşi, citiţi frumoasa şi aleasa proclamaţie a revoluţiei valahe de la 1848; luaţi aminte la moderaţia de necrezut, la îndurarea de care a dat dovadă, la cruţarea cu care i-a îmbrăţişat pe toţi; ochii, sunt încredinţat, vi se vor umple de lacrimi, nu veţi putea ajunge până la capăt.
Dar revoluţia aceasta atât de blândă e adânc înrădăcinată. S-a întipărit în inima poporului şi nu va mai fi scoasă de acolo.

În româneşte de Angela Cismaş, Magazin istoric, anul VII, nr. 1 (70), ianuarie 1973

NOTĂ:
Fragmentele alese fac parte dintr-o lucrare publicată de Jules Michelet în 1853: Principatele dunărene. Doamna Rosetti. Alături de alte extrase din lucrările istoricului francez, ele vor vedea lumina tiparului, în versiunea romănească, în cadrul unui volum de Pagini alese, in curs de apariţie, la Editura Minerva (titlul şi subtitlurile aparţin redacţiei revistei Magazin istoric).

* Se vede limpede că românii sunt fraţii Italiei şi ai Franţei. O asemănare uimitoare e că multe din lunile calendarului valah au nume analoage celor din calendarul nostru republican. Mai se cheamă la ei florar; octombrie, brumărel, adică brumar cel mititel; noiembrie, brumar, adică brumar cel mare (n.a). În ce priveşte limba română sintaxa, morfologia, cuvintele de cea mai largă circulaţie sunt de origine latină. După cum sublinia şi acad. Al. Rosetti într-un recent interviu publicat în Magazin istoric, nr.10/1972, „structura limbii române este în esenţa ei latină” – n.r.
** În română în original.
*** Vezi şi articolul Birul în Magazin istoric. nr. 6,7,8/1972, precum şi nota Din istoria poliţiei, nr. 8/1972

Pietrele si povestile Daltei.

Biserici de lemn din zona Faget.Sambata.

Bisericile de lemn din zona Fagetului from Ilie Pintea on Vimeo.

Morile din Tara Motilor

Morile de pe Valea Almajului from Ilie Pintea on Vimeo.

Romanii si propria istorie

Istorie se cheama ceea ce s-a intamplat cu adevarat, nu ceea ce am vrea sa se fi intamplat, declara in urma cu aproape un secol marele istoric roman Nicolae Iorga. Un adevar cu valoare de postulat, daca luam in calcul zecile de mistificari care au avut ca subiect istoria romanilor, in special istoria formarii poporului roman, dupa retragerea aureliana din anul 271. In speranta ca putem aduce o raza de lumina asupra acelor evenimente tulburi care au marcat aproape un mileniu de istorie valaha, va invitam sa descoperiti, asa cum spunea si Iorga, o frantura de istorie, asa cum s-a intamplat cu adevarat.

mai multe la sursa

Reconstituirea platformei oceanice.3d.

drcatalinsandu.com

http://drcatalinsandu.com/

Pagini istorie.Protoistorie.

Ralph M. Rowlett este profesor la Facultatea de Antropologie a Universitatii Missouri, Columbia, SUA si participa, de 15 ani, la cercetari pe diverse situri arheologice din Romania

Studiile mele de arheologie neconventionala vizeaza, in special, preistoria europeana, deoarece acest segment al culturii umanitatii prezinta, la ora actuala, cele mai multe necunoscute. Paradoxal, civilizatiile clasice, a Egiptului antic si a Orientului Mijlociu, ba chiar civilizatiile azteca si incasa sunt mai accesibile decat civilizatia Europei preistorice. Totusi este clar ca cea mai mare parte a fundamentelor civilizatiei occidentale isi are obarsia in vechile culturi tribale, iar nu in civilizatiile Antichitatii, desi acestea din urma ne-au lasat mostenire vestigii arheologice impresionante.

La randul lor, studentii mei s-au aratat a fi foarte interesati de civilizatia Europei preistorice, deoarece studiul acesteia poate acoperi un gol in cunoasterea inventarului solutiilor umane legate de modul de a trai. Institutiile din America de Nord fac ca accesul la acest tip de informatii sa fie foarte dificil. De pilda, literatura de specialitate ofera, in engleza si in franceza, o multime de lucrari referitoare la provinciile romane de pe Valea Nilului si din Orientul Mijlociu; in schimb, despre provincii romane precum Iliria, Panonia si Moesia, din regiunea Balcanilor, nu se gaseste mai nimic.

Arheologia romana este in mod special interesanta deoarece contine elemente ce se regasesc in aproape toate partile Europei. Pe teritoriul Romaniei poti afla, prin intermediul arheologiei, informatii despre cea mai mare parte a preistoriei europene. Teritoriul Romaniei, situat in centrul geometric al continentului, a servit deseori drept pod intre Europa de est si cea de vest, intre Europa de nord si cea de sud. Teritoriul Romaniei actuale a fost, inca acum mai bine de 6.000 de ani, unul dintre primele locuri propice pentru expansiunea culturilor indo-europene, intemeiate pe migratii ample, explicabile prin folosirea cailor si a carutelor si care aveau o cultura ceramica bine dezvoltata. De aici, respectivele culturi s-au raspandit inspre Europa de Vest, spre Marea Mediterana, Orientul Mijlociu si Asia de Sud.


descopera.ro

kompakt fm

Unele motive și personaje ale basmelor eroice românești și paralelele lor din alte mitologii

Miturile îi au ca protagonişti nu numai pe zei, dar şi pe oameni, printre care, de o importanţă aparte, sînt miturile eroice. Folclorul românesc cunoaşte un personaj eroic. Este vorba despre Făt-Frumos. Personajele de tip Făt-Frumos, cum ar fi şi Greuceanul sau Harap Alb, constituie tema principală a unui număr mare de basme populare. Vom comenta aici cîteva basme pe care le considerăm cele mai bogate în diferite motive mitice, încercînd să explicăm aceste motive şi să le găsim echivalentele în alte mitologii. Ceea ce este de remarcat este faptul că în basmele despre Făt Frumos se văd asemănări cu cîţiva eroi din mitologia greacă. În privinţa basmelor populare româneşti, o lucrare de mare amploare a fost elaborată de Lazăr Şăineanu. Autorul descrie un număr imens de basme, clasificîndu-le după motive principale în mai multe tipuri, numite adesea cu numele personajelor din mitologia greacă.[1]
Personajul acesta este un erou solar, ipostaza antropomorfă a Sfîntului Soare, al cărui cult are o tradiţie foarte lungă pe teritoriul Daciei preistorice. Romulus Vulcănescu spune că solarismul[2] este o dominantă mitică, proprie spiritualităţii pre-, proto- şi române. Soarele şi rosturile lui cosmice sînt esenţiale pentru concepţia şi viziunea poporului român despre viaţă şi lume. [3] Cultul Soarelui a fost prezent peste tot în lume. El a dominat străvechile mari civilizaţii, prin figurile zeilor-eroi giganţi care erau nişte întrupări ale forţelor creatoare, ale izvorului vital de lumină şi căldură[4] reprezentate de Soarele. Să ne amintim de cultul zeului Ra în Egipt sau de zeul solar grecesc Apollo ori de divinitatea iraniană Mithra.

mai multe de la sursa

tabloul dintr-o colectie orientala infatisand probabil Hagia Sofia.

Gandirea medievala in tarile romane.Sec. XIV-XVI.

Pastila de luni.Gandirea medievala in tarile romane (sec. XIV-XVI)

In lunga perioada a feudalismului timpuriu, fenomenul cultural si educativ reflecta atat stadiile evolutiei societatii romanesti, cat si urmarile umor imprumuturi din experienta altora, a vecinilor, dintre care cea mai insemnata a fost experienta bizantina. In formarea sintezei culturale romanesti un rol de seama a avut Bizantul, ale carui elemente de cultura ne-au fost transmise fie direct, fie prin intermediul slavilor sudici. Scrierea cu carectere grecesti poate constitui o dovada. O alta dovada este exitenta unor institutii bisericesti, care au executat influenta in cultura si educatia populatiei. Biserica a jucat un rol insemnat in formarea culturii feudale. Ea a exercitat vreme indelungata un adevarat monopol al culturii scrise ; primele scrieri aparute aveau un caracter religios bisericesc.
Paralel cu influenta bizantina, in viata spirituala a poporului roman se resimte si o influenta slava, ca urmare a crestinarii slavilor sudici, la sfarsitul sec. al IX-lea. Pentru nevoile religioase sunt traduse, din greceste in slava veche, in care tradusesera si fratii Chiril si Metodiu, pentru moravuri, scrierile de cult si de invatatura, acestea din urma jucand un mare rol in educarea in spirit religios a credinciosilor.
In secolele XIII-XVI au fost redactate si puse in circulatie numeroase versiuni-manuscrise, fara a determina substanta insasi a acestei culturi. Tot ce s-a transcris si s-a scris in slavoneste la noi nu reprezinta un "slavism", o constiina slava, ci reprezinta o constiinta ortodoxa romaneasca si elemente esentiale ale culturii bizantine asimilate prin limbaj slavon.
Deci, slavonismul devine pentru cultura noastra o etapa noua de manifestare a culturii latino-bizantine, limba slavona devine limba de circulatie a culturii ortodoxe rasaritene, asa cum latina era limba de circulatie a culturii romano-catolice pentru popoarele apusene. Slavonismul reprezinta, in chip firesc, pentru toti slavii, inceputul culturii lor,; pe cand la noi el a insemnat o modalitate de circulatie pentru continuitatea culturii autohtone daco-romane si apoi a celei bizantine sub o forma noua, a reprezentat o solutie de continuitate a culturii stravechi care cunoscuse, mai intai o expresie originala, apoi greaca, latina si slavona.
Asimilarea culturii bizantine la limba slavona a pus temeliile vechii culturi romanesti si a creat premisele creatiilor culturale originale, care apar din secolul al XVI-lea prin "Invataturile" lui Neagoe Basarab, unul dintre monumentele cele mai insemnate ale intregii culturi in limba slavona.

Cultura secolelor XIV-XVI constituie o etapa distinctiva in dezvoltarea sa, fiind expresia dezvoltarii culturale a poporului roman in conditiile existentei statale independente romanesti - Tara Romaneasca si Moldova, precum si al principatului Transilvania.

toba de padure

Operatic staging

IDOMENEO | operatic staging from urbanscreen on Vimeo.

new school props opera.

bremertheater.com
urbanscreen.com

www.lumebuna.ro

Macauba

Introduction to the History of Photography: Jean-Baptiste Gustave Le Gray (1820-1884)

Introduction to the History of Photography: Jean-Baptiste Gustave Le Gray (1820-1884): "  Gustave Le Gray Self portrait, c. 1852 'Though he was trained as a painter, Gustave Le Gray made his mark in the emerging medium of ph..."

about china.

webcam @ tralala feb.2011

Duminica de documentare

Mostenirea clandestina (I) - Documentar TVR... de ZiaristiOnlineTV

Romani Fondatori de Universitati si Scoli in Rusia.partea I

Motto: “De aceea, basarabenii, de la orăşeni la săteni, au fost sceptici întotdeauna când tot soiul de ‘eliberatori’ ţarişti sau comunişti încercau să ne insufle ideea că noi am fi fost nişte analfabeţi, nişte “samoani” şi că ei ne-ar fi civilizat. Totul a fost invers”.

Gabriel Teodor Gherasim, New-York

Cultura rusă datorează atât de mult românilor, încât deşi în 1992 nu s-a găsit nici un rus care să spună lumii că “războiul din Transnistria este o acţiune genocidală a Rusiei imperiale contr poporului român”, rămâne un adevăr care merită readus în conştiinţa publicului. Asta deşi, -după cum spune românul: “Recunoştinţa este floare rară, nu creşte pe toate gardurile!”-, populaţiile slavone, ar fii fost cu mult mai primitivie decât acum, dacă mulţi iluminaţi români n-ar fi adus învăţături şi n-ar fii construit lăcaşuri academice pentru ele de-alungul secolelor.

Intre timp, în prezent, în Ucraina şi Estul Moldovei (ocupat de armata rusească) sute de mii de copii care vor să înveţe carte în limba lor, limba română, nu au dreptul s-o facă, fiindcă imperialismul rusesc şi aghiotantul său, imperialismul ucrainesc, sunt din nou în ascensiune şi susţin regimuri criminale

Cu câteva secole în urmă, însă, românii erau acei care puneau umărul la formarea universităţilor ruseşti:

La începutul secolului XX, din nouă universităţi care activau (Petersburg, Moscova, Kiev, Kazani, Odesa, Harcov, Varşovia, Tartu, Tomsk), patru erau ctitorite de compatrioţii noştri români.


Gheorghe Bezviconi chiar aşa şi-a intitulat unul din studiile sale “Contribuţia românilor la fondarea a patru universităţi din Rusia (Profiluri de ieri şi de azi)” – Bucuresti, 1943).

De aceea, basarabenii au fost sceptici întotdeauna când tot soiul de eliberatori încercau să ne insufle ideea că noi am fi fost nişte analfabeţi, nişte “samoani” şi ei ne-ar fi civilizat. Totul a fost invers. Mai multe şcoli superioare şi medii, laice şi teologice i-au avut printre fondatori pe compatrioţii noştri.

Primul aşezământ de învăţământ superior la est de Nistru a aparut în 1632, la Kiev, fiind întemeiat de mitropolitul Petru Movilă (21.XII.1596-1.I.1647), fiul lui Simion Movilă, care a fost domnitorul Munteniei (1601-1602) şi al Moldovei (1606-1607). Ideea învăţământului superior teologic Petru Movilă şi-o însuşise de la şcolile occidentale în care învăţase: Lvov, Paris (Sorbona).

La Kiev exista o scoală a Frăţiei ortodoxe înfiinţată în 1615 şi anume în baza acestei şcoli mitropolitul Petru Movilă, hirotonit în 1628 întemeiază Colegiul Kievo-Movilean, primul colegiu teologic. La 1701 acest colegiu îşi schimbă statutul, transformându-se în Academia Teologică din Kiev, iar după modelul acestei academii s-a format Academia Teologică din Moscova (1685), Academia Teologică din Petersburg (1721) şi Academia Teologică din Kazani(1723). În 1833, pe fundamentul Academiei Teologice s-a format Universitatea din Kiev.

Şi tot la Kiev, Grigore Gălăgan, istoric si etnograf, descendent din neam românesc, a fondat liceul care până la 1917 i-a purtat numele, instituţia fiind o scoală elitară.

Prima universitate din Rusia s-a deschis în 1724, la Petersburg, pe lângă Academia Imperială de Ştiinte. La deschiderea academiei şi a universitгtii a contribuit domnitorul Dimitrie Cantemir (26.X.1673-21.VIII.1723), membru al Academiei din Berlin şi unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Petru I. El s-a stins din viaţă înainte de inaugurarea instituţiei. Să nu uităm că marele nostru înaintaş era omul de sfatul căruia ţinea cont împăratul Rusiei: contribuţia lui Cantemir la această întreprindere nu poate fi pusă la îndoială.

Universitatea din Moscova l-a avut ca director pe Mihail Heraskov (25.X.1733-27.IX.1807), nepotul căpitanului moldovean Udrea Andrei Herescu, refugiat în Rusia împreună cu domnitorul Dimitrie Cantemir după eşecul suferit în bătălia de la Stănileşti (1711).

Mihail Heraskov, scriitor cu o operă recunoscută în epocă, a rămas pentru eternitate reformatorul universităţii moscovite. Căci, numit director la 1763, apoi confirmat la 1778 curator al acestei instituţii, a reuşit s-o modernizeze, transfrmând-o într-o veritabilă cetate a culturii. Şi tot el a fondat la 1799 Pensionul Nobilimii din Moscova. În 1783 a fost ales membru al Academiei Ruse. Biografia lui detaliată am descoperit-o într-o enciclopedie – Masoneria rusă 1731-2000 (Moscova, 2001). ]


sursa

jazz drum solo 1961 mr joe

A. H. Maslow - Theory of human motivation.partea I

Va prezint in randurile de mai jos conditiile teoretice prin care maslow si-a bazat teoria motivatiei umane.

conclusions to be satisfied and conformed to the known facts(nota mea):
1.The integrated wholeness of the organism must be one of the foundation stones of motivation theory.

2.The hunger drive (or any other physiological drive was rejected as a centering point or model for a definitive theory of motivation.Any drive that is somativally based and localizable was shown to be atypical rather than typical in human motivation.

3.Such a theory should stress and center itself upon ultimate or basic goals rather that partial or superficial ones, upon ends rather that neans to these ends. SUch a stress would imply a more centrat place for unconscious than for conscious motivations.

4.There are usually available various cultural paths to the same goal.Therefore conscious, specific, local-cultural desires are not as fundamental in motivation theory as the more basic, uncoscious goals.

5.Any motivated behaviour, either preparatory or consumatory, must be understood to be a chennel through which many basic needs may be simultaneously expressed or satisfied.typically an act has more than one motivation.

6.Practically all organismic states are to be understood as motivated and motivating.

7.Human needs arrange thmeselves in hierarchies of pre-potency.That is to say, the appearance of one need usually rests on the prior satisfaction of another, more pre-potent need.Man is a perpetually wanting animal.Also no need or drive can be treated as if it were isolated or discretetion or dissatisfaction of other drives.

8.Lists of drives will get us nowhere for various theoretical and practical reasons.Furthermore any classification of motivations must deal with the problem of levels of specificty or generalization the motives to be classiefied.

9.Classifications of motivations must be based upon goals rather that upon instigating drives or motivated behavior.

10.Motivation theory should be human-centered rather than animal-centered.

11.The situation or the field in wich the organism reacts must be taken intro account but the field alone can rarely serve as an exclusive explanation for behaviour.Furthermore the field itself must be interpreted in terms of the organism.Field theory cannot be a substitue for motivation theory.

12.Not only the integration of the organism must be taken into account, but also the possibility of isolated, specific, partial or segmental reactions.It has since become necessary to add to these another affirmation.

13.Motivation theory is not synonymous with behavior theory.The motivations are only one class of determinants of behavior.While behavior is almost always motivated, it is also almost always biologically culturally and situationally determined as well.

maslow.a theory of human motivation.

Bucuresti Magistrala 3 Buzesti-Uranus.partea 2.

vedere spre Buzesti blocul Generali.Matache

respectivul bloc de pe colt berzei cu mircea vulcanescu (fost 2 roti la parter)

berzei dinspre stirbey.blocul de locuinte din stanga de pe colt deja demolat.aprilie 2011

idem vedere spre ministerul transporturilor.bucuresti clasica sinteza

in spatele casei memoriale berzei colt cu vulcanescu inca ramasa in picioare.vedere spre matache

mircea vulcanescu after

mircea vulcanescu almost as before

Reconstituirea.

Time lapse reel from vimeo

Timelapse Montage from Mike Flores on Vimeo.

Despre Revoluti(e)i

Mistica violenţei
de Ioan ENACHE

editorial preluat din revista Credinta Ortodoxa

„Mistica violenţei” de care vorbea Părintele Seraphim Rose în anul 1960 (Nihilismul. Rădăcina revoluţiei în epoca modernă, în Scrieri, Sophia, Bucureşti, 2009, p. 546) este „mistica Satanei”. Ea îşi are ţâţâna în mândria care i-a hrănit răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu.

„Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu”, Isaia 14, 13.

Mistica răzvrătirii l-a făcut pe Lucifer să fie primul şi cel mai cumplit revoluţionar, iniţiatorul, dascălul şi conducătorul „spiritual” al tuturor anarhiilor şi revoluţiilor care s-au succedat în istoria omenirii. Şi toate aceste revoluţii, în esenţă satanice, au avut pe fond acelaşi ţel: războiul cu Dumnezeu, mascat de ţinte terestre: distrugerea monarhiei şi a imperiilor, masacrarea bisericii, în general a creştinismului, eliminarea proprietăţii private, disoluţia familiei. Formele statale şi de putere nou create vor fi mereu pulverizate în istoria ultimelor două veacuri de alte şi alte revoluţii, vădind nestatornicia Satanei, instabilitatea şi slăbiciunea puterii lui şi arătând cu claritate că, sub diversiunile sociale, politice, culturale, etnice, sexuale etc., se ascunde scopul de a-L alunga pe Dumnezeu din viaţa oamenilor şi crearea împărăţiei lui Antihrist pe pământ.

Dacă aruncăm o privire simplă asupra violenţelor extreme, masacrelor, genocidurilor săvârşite de oameni împotriva oamenilor în revoluţiile franceză, de la 1848, comunistă sub diverse denumiri, naţional-socialistă şi altele, şi altele, vom observa caracterul cainit, ucigaş de frate, al fiecărei revoluţii, încălcarea violentă a tuturor poruncilor revelate. Progresul, libertatea, democraţia, egalitatea şi alte sloganuri goale de conţinut nu au fost decât îndreptăţiri pentru revoluţia continuă.

Părintele Seraphim Rose a sintetizat magistral liniile directoare ale marşului sângeros al lumii prin acest malaxor al revoluţiilor, aparent haotic şi iraţional, devoalând programul negaţionist al violenţei în creştere a ultimelor secole:

1. Distrugerea Vechii Ordini;

2. Făurirea „pământului nou”;

3. Făurirea „omului nou” (op. cit., p. 541-549).

Nimicirea ordinii creştine a societăţii vieţuind sub har defineşte tendinţa înlocuirii succesive a formelor statale, cu altele noi, până se ajunge la dictatura globală a Noii Ordini Mondiale în care să nu mai rămână nici amintirea Vechii Ordini. Aceasta e violenţa politică. Vechea înfăţişare patriarhală a pământului, cu stabilitatea şi tihna vieţii, sunt înlocuite de cucerirea pământului şi schimbarea lui sub forţa maşinismului, tehnologiilor, civilizaţiei, computerelor şi informatizării, prefacerea lui sub violenţa „creatoare”.

Iar „omul nou”, „supraomul”, „omul dumnezeu” este lucrarea cea mai cumplită a revoluţiei, menită să creeze un mutant cu sufletul schilodit, cu conştiinţa mutilată, cu sinele formatat după chipul diavolului. Violenţa psihică naşte subomenirea. Este suficient să ne gândim la „fenomenul Piteşti” şi la rezultatele programului MKULTRA pentru a înţelege cum se naşte omul demon, omul noii ere.

Oare am reuşit să descoperim printre noi „omul nou”, azi, acum, evoluând în organismele internaţionale, în guverne, pe ecranele televizoarelor, în grupurile interlope, pe stradă, în magazine, la locurile noastre de muncă? Nu? Încă nu? Creştinii cei mai smeriţi probabil că îl observă cu uşurinţă şi se îngrozesc. Vrem nu vrem, omul deformat, mutantul noii ere trăieşte printre noi, ne conduce destinele, ne domină, ne anihilează pe zi ce trece împotrivirea la noua realitate, ne inoculează tainic tuturor „mistica violenţei”. N-aţi citit ziarele ultimelor 10-12 luni, blogurile internauţilor, revistele directorilor de conştiinţe, n-aţi văzut declaraţiile televizate ale bogaţilor şi ale elitelor intelectuale, n-aţi auzit declaraţiile oamenilor simpli? E un cor infernal de voci care cheamă la revoluţie.

„Să-i pulverizăm, să-i nimicim, să se aleagă praful şi pulberea de ei!”


Cine sunt aceşti „ei”? Oamenii din structurile puterii de stat, miliardarii tâlhari, mahării care manipulează la vedere treburile ţării, veniturile, minţile noastre. O mânie terifiantă se acumulează în organismul social până când se va dezlănţui în violenţă stihinică. Fiecare simţim şi credem în sinea noastră că acestea se petrec firesc, datorită acumulărilor de contradicţii din societate. Percepţie eronată! Toate acestea au fost programate minuţios de către elitele din cancelarii, de către lojile masonice, de către organizaţiile care conduc lumea de multă vreme, de către legiunile luminii lui Satan. Încă de la începutul secolului 18 au fost create state, guverne, inclusiv monarhii (de pildă aceea a lui Petru I al Rusiei) care au început să lupte cu propriul popor, în primul rând cu Biserica. De la Revoluţia Franceză încoace terorismul guvernului împotriva poporului pe care îl conducea s-a perfecţionat continuu, a trecut prin stalinism, hitlerism, ceauşism şi tot felul de dictaturi, până când a ajuns la forma actuală, când între guverne şi popoare există un război total. Să ascultăm ce spun părinţii violenţei:

„Puterea politică este violenţa organizată exercitată de o clasă pentru asuprirea alteia” (Marx, Engels – Manifestul Partidului Comunist în Opere alese, Editura politică, Bucureşti, 1966, p. 32).

Asta e, acum guvernele, inclusiv al nostru, iau totul de la populaţie şi nu dau nimic în schimb, doar minciuni pentru justificare. Cum vedeţi, spolierea actuală nu mai e de clasă, precum clamează satanistul Marx, ci clasa politică (provenită din toate mediile) reprezintă doar un instrument al ocultei internaţionale, folosit pentru a constrânge şi asupri popoarele.

Pe acest fond de acumulări ale nelegiuirii, ale nemulţumirilor, ale necazurilor, ale frustrărilor, ale crizelor interminabile, anul 2011 pare a fi, aşa anunţă toţi, timpul revoltei, al răscoalei generalizate, al ridicării mulţimilor împotriva propriilor guverne şi contra structurilor internaţionale. E momentul marilor debarasări. Guvernele naţionale trebuie abandonate, ba chiar şi structurile de putere violentă care au propagat răul în lume, FMI, Banca Mondială, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterală, Banca Rezervelor Federale, Consiliul de Relaţii Externe, Banca Europeană de Dezvoltare, poate chiar şi ONU cu toate organismele lui, adică toată schelăria sistemului actual de înrobire a lumii, aşa numita Nouă Ordine Mondială în care vieţuim de mai multă vreme.

[Nota noastra, R.C.: Nu este neaparat necesar ca haosul revoltelor sa inlature chiar toate aceste institutii mondialiste, desi e posibila si aceasta ipoteza, dupa modelul antecedent al Ligii Natiunilor, desfiintata in urma al celui de-al doilea razboi mondial si inlocuita cu structuri internationale mult mai solide. Citim insa in Apocalipsa ca antihrist va beneficia si de sprijinul unor "aliati" puternici. Aceste structuri internationale pot fi, in schimb, rearanjate, reconfigurate de insusi Antihrist, ca o promisiune de instaurare a unei stapaniri cu adevarat drepte. In orice caz, este necesara prudenta in privinta interpretarii foarte precise a etapelor si metodelor concrete de realizare a "tainei faradelegii", atunci cand nu ne bazam pe prorociile sfintilor, ci pe deductii si teorii]


Haideţi la revoluţia finală, generalizată, planetară, care va schimba lumea din temelii! Să ne eliberăm de tiranii ăştia! Greşeală fatală, tragică, faptă irecuperabilă, monstruoasă. Pe care o vom face! Este tragică, pentru că, prin răscolul acesta, nu vom scăpa de tirani, ci le vom presta gratis un uriaş serviciu. Le vom servi pe tavă focul revoluţiei care va mistui toate instrumentele devenite nefolositoare, numite mai sus, vom omorî milioane, poate zeci de milioane de oameni, vom pieri şi noi – nu asta vor şi elitele? – şi vom crea condiţiile prielnice pentru instaurarea o vreme a haosului, ce se va rezolva printr-un haos şi mai mare, al treilea război mondial, iar apoi, la cererea noastră, se va instala o nouă conducere mondială unică. Fireşte, formată din aceleaşi elite care acum ne conduc la dezastru! Practic, prin această revoluţie, prin urnirea unor forţe umane colosale în războiul civil, prin decimarea tuturor nucleelor de rezistenţă, elitele vor instala adevărata Nouă Ordine Mondială, ale cărei noi organisme-instrumente sunt constituite deja în secret. Este capul împărăţiei care creşte din tălăzuirea mulţimilor („apelor”, zice Apocalipsa). Se preconizează un sacrificiu imens de sânge pentru consolidarea tronului Satanei!

Aşadar, bine ne-ar prinde să luăm aminte şi să nu îndemnăm pe alţii la răzvrătire, să nu devenim revoluţionari, să nu ne războim, să nu fim vărsători de sânge, tălăzuitori de mânie şi violenţă în numele unei dreptăţi care îi aparţine lui Dumnezeu.

Oricât de îndreptăţiţi ar părea că suntem, noi nu ştim să facem dreptate, fiindcă suntem orbiţi de păcate şi avem puterile minţii şi ale inimii legate în laţurile diavolului. Să-l rugăm pe Dumnezeu să îndrepte lucrurile. Pentru creştinul ortodox modelul este Mântuitorul, pe El să-L urmăm, să împlinim cuvintele Lui de iubire, de pace, de răbdare din Evanghelie.

Veţi zice, dar El nu a luat un bici de ştreanguri, nu a răsturnat mesele negustorilor şi schimbătorilor de bani şi i-a fugărit din Templu? Asta nu e revoltă, nu e revoluţie, nu e mânie? Acum nu e la fel? Nicidecum! Ce spune Scriptura?

„Templul Meu, locaş de rugăciune se va chema pentru toate popoarele!” (Isaia 56, 7)

iar Domnul Iisus Hristos adaugă:

„Iar voi îl faceţi peşteră de tâlhari!” (Matei 21, 13).

Să nu ne amăgim! Ceea ce a făptuit Mântuitorul în Templul din Ierusalim nu trebuie înţeles la modul propriu, ca toate popoarele să vină acolo să se închine şi, de aceea, trebuie să fie păstrat curat, ci este o pildă pentru fiecare dintre noi. Sfântul Apostol Pavel ne tâlcuieşte această taină:

„Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi” (I Cor. 3, 16-17).

mai multe sursa

Artur Silvestri documentar

Pagini de Istorie.Radacini.Izvoare scrise. I

Piatra de fundatie a unei conducte de apa din Ulpia Traiana Sarmizegetusa

„În timpul împaratului caesar, fiu al raposatului Traian Particul, nepot al raposatului Nerva,
Traian Hadrian augustul, cu puterea tribunicians a XVI-a oara, consul a treia oara, parinte al
Patriei, apa a fost adusa în colonia Dacica Sarmizegetusa prin Cnaeus Papirius Aelianus, guvernatorul sau pro praetore“.

(IDR, III/2, nr. 8, p. 33–34)

Nota Bene: Aceasta inscriptie, tradusa din limba latina, a fost scrisa pe o placa din marmura alba
la o data cuprinsa între 10.12.131 si 9.12.132 d.Hr., si arata grija autoritatilor locale pentru aprovizionarea cu apa a capitalei Daciei Romane.
53


Inscriptie greceasca pentru caesar–ul Marcus Aurelius Verus la Tomis

„Noroc bun! Fiului împaratului, caesar-ul Marcus Aurelius Verus, asociatia armatorilor din Tomis, statuia ridicând-o din banii sai Titus, fiu al lui Titus cel Tânar.“
(ISM, II, nr. 60, p. 90–91)
Nota Bene: Gasita într-un cartier al Constantei pe la jumatatea secolului al XIX-lea, aceasta
inscriptie, care se afla la Muzeul Louvre din Paris, a stat la baza statuii despre care vorbeste si se dateaza
între anii 139–145 d.Hr. La Tomis, este singura dedicata lui M. Aurelius singur ca cezar.

Inscrip]ie dedicata zeilor sanatatii

„Lui Aesculapios si Hygiei, întru sanatatea Aeliei Flora si a lui Mettius Protenus, Mettius Cassianus si Mettiei Flora, fiica, Caius Mettius Cassianus, duumvir al coloniei, juruinta facuta [zeilor] a împlinit cu bucurie dupa merit.“

(IDR, III/2, nr. 153, p. 145–146)

Nota Bene: Inscriptia de pe acest altar este cunoscuta prin publicare din 1912 si se afla în apropiere de locul descoperirii, în muzeul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Inscriptie dedicata zeilor de catre P. Aelius Hammonius, procurator al
Daciei Apulensis (238 d.Hr.)
„Lui Iupiter Optimus Maximus, Iunonei, Minervei, Zeilor participan]i la sfatul zeilor (Di consentes), zeitei Salus, Fortunei Redux (cea a întoarcerii cu bine), lui Apollo, Dianei Victorioase, Zeitei Nemesis, lui Mercurius, Hercule, Sol invictus (Soarele nebiruit), lui Esculap si Hygiei,
zeilor si zeitelor nemuritori, (a pus aceasta inscriptie) P. Aelius Hammonius, barbat distins, procurator al celor doi împarati.“

(IDR, III/2, Bucure[ti 1980, p. 216–217, nr. 246)

Nota bene: Inscriptia a fost dedicata de P. Aelius Hammonius, procurator al Daciei Apulensis, pe vremea când domneau doi Augusti, acestia sunt Maximin Tracul si fiul sau (anul 238) — Digesta 50,15,1(culegerea de legi din timpul lui Iustinian, anul 529).


Inscriptia satenilor din Petra „Sa fie cu bine, noroc si fericire! Sstenii din Petra au contribuit sa construiasca o baie pentru sanatatea lor trupeasca; aceasta lucrare s-a îndeplinit în timpul magistratilor anului, Nymphidius Maximus si Aelius Geminus, cu casierii satului Ulpius Romanus si Cassius Primitivus, sub îngrijirea lui Nymphidius Maximus mai sus scris si a lui Aelius Iulius.“
(ISM, V, nr. 222, p. 240–242)

Nota Bene: Documentul, databil cam în epoca Severilor sau nu cu mult mai devreme, a fost
descoperit mai de mult pe locul fostului sat roman Petra (azi Camena, adica traducerea slava a toponimului latin, judetul Tulcea).


ISTORIA ROMANIEI IN TEXTE.coordonator Bogdan Murgescu.Editura Corint.

mark II filming

The Future of Jazz: Billy Taylor/George Russell/Bill Evans

Pagini de cultura.fragment.

"...Incep cu paginile de faţă, publicarea cîtorva note, sau observaţii, sau reflecţii, sau monoloage_asupra generaţiei noastre. Ho-tărirea nu e nici prezumţioasă, nici irealizabilă. Se va spune: o generaţie,
atît timp cît nu se încheie, e o fluidă continuitate, pal-pitînd de viaţă şi, deci, de contradicţii. A încerca
să o surprinzi in linii, a o izola, a o fixa în caractere — e, cel puţin, neştiinţific. Sufletul unei generaţii
e greu de reconstituit chiar cu ajutorul timpului, a istoriei. 'Pentru că o generaţie — şi înţeleg, fireşte
elita — nu se singularizează decit cuprinsă fiind de o criză cu proporţii catastrofale. Cum a fost, de
pildă, războiul. Generaţiile-care suferă crize minore — o filosofie, o religie, o doctrină politică, o
experienţă artistică — îşi păstrează extrema mobilitate. în acelaşi timp se întilnesc reacţiuni, curente
paralele sau subterane, întreceri, anticipaţii.
Şi cu toate acestea, orice generaţie îşi are propriile sale necesităţi, torturi, ambiţii. Elemente ce
alcătuiesc un organism. Trebuie să alcătuiască un organism — chiar cu durerea de a infama unele
porniri, de a extirpa altele. Contradicţiile sînt fecunde, s'mt indispensabile, sînt fatale. Aceasta — atît
timp cît rămîn experienţe individuale. Contradicţiile sînt cărări ce duc la recunoaşterea, la integrarea in
viaţa şi conştiinţa generaţiei. Nu pot, insăr in nici un caz, alcătui un îndreptar al miilor de suflete ce-şi
caută luminiţa gravitînd, fatal, pe aceeaşi orbită.


Izbutim aşadar — dacă încercăm — să găsim configuraţia fie-re\generaţii, zona nevralgică a conştiinţei
colective, imperativul Şi mijloacele sale de creaţie. Nu trebuie să ne temem de confuzii,, exagerări.
Metoda e singură, şi multe creere contemporane _ ?xPei>imentat-o cu neaşteptate'rezultate. Iar —
pentru că în> "1
^e ^a^ne interesează numai generaţia care se ridică — o observaţie pentru acest caz
special.


Avem noi, oare, dreptul de a ne obiectiva, de a ne analiza de a elabora concluzii asupra vieţii noastre
lăuntrice ? Şi — J putem ?
Răspunsul trebuie să cadă hotărît şi vertical: numai NOI avem acest drept, şi numai NOI vom izbuti să
ajungem la rezultate concrete şi fecunde. Ce pot şti ceilalţi despre sufletele noastre despre durerile şi
nădejdea noastră? Cum am putea noi aştepta ca alţii, mai bătrîni, să ne îndemne la drum cu sfaturi şi
experienţe care nu ne mai satisfac ? Cum vom putea rămîne inconştienţi asupra posibilităţilor noastre,
lăsîndu-ne tîrîţi de viaţă, creînd în voia soartei, fără să ştim unul de altul, fără să ne căutăm, fără să ne
înţelegem, fără să ne strîngem rîndurile ? Datoria noastră, a celor mai tineri, e de a ne trudi să
pătrundem cît mai adînc în suflete. Astfel vom afla sămînţa rodnică a noastră. Din neliniştea, şi
dorurile, şi preocupările noastre — vom cunoaşte valorile reprezentative pe care noi sîntem datori să le
apărăm şi să le impunem. Anticiparea nu e, deci, nici primejdioasă, nici pre-zumţioasă. Ea ne va
preciza intuiţiile. Şi ne va sili să cultivăm, să dezvoltăm, să promovăm în conştiinţe germenii fecunzi
şi specifici. Ne va hotărî să fim noi înşine. Ne va lumina. Şi vom lupta să ne dovedim aşa cum ştim că
trebuie să ajungem. „Conştiinţa unei generaţii" — e o abstracţie. Dar ea va trăi în fiecare dintre noi. Va
fi o forţă vie, concretă, grea de roade. Primăvara — e o abstracţie, un concept. Dar noi putem actualiza
primăvara, o putem experimenta, ne îmbătăm în fluidul ei, o trăim, o simţim reală şi forte. Conceptul
„primăvara" poate fi prezent oricînd în conştiinţă. Primăvara reală — numai un pătrar de an. Dar într-
un suflet cu resurse de entuziasm — primăvara poate fi actualizată, rătăcită, sorbită chiar în miez de
iarnă.
E ceea ce se petrece cu „conştiinţa generaţiei" — care trebuie să se coboare din planul semi-
conceptelor (nu în înţelesul crocian) şi să ajungă lumină, viaţă, energie vitală, forţă organizatoare,
coerenţă, simpatie, creaţie în anumite cadre.

a little taste of propaganda; counter-propaganda

Si daca nu toti gandesc singuri pentru ei insis atunci cativa gandesc pentru toti.

sursa

UE s-a extins pana la Oceanul Indian

Insula Mayotte care se afla in Oceanul Indian s-a alaturat teritoriului Frantei, cu toate ca se afla la 10.000 de kilometri distanta de teritoriul francez. Astfel Franta si intreaga Uniune Europeana se intinde acum pana la indepartatul Ocean Indian.

Franta a colonizat insula in 1841, dar aceasta si-a obtinut autonomia administrativa in 1946. Transformarea acestui teritoriu intr-un port francez reprezinta implinirea unui vis al celor aproximativ 200.000 de locuitori ai insulei, informeaza Deutsche Welle.

sursa

Secretul din Atom - Harta Reactoare Nucleare

Potrivit ENS, lista completă a ţărilor cu reactoare nucleare operaţionale la data de 19 ianuarie 2011 era următoarea:

1. SUA - 104 reactoare (cu o capacitate de 100.747 megawaţi)
2. Franţa - 58 reactoare (63.130 MW)
3. Japonia - 54 reactoare (46.821 MW)
4. Rusia - 32 reactoare (22.693 MW)
5. Coreea de Sud - 21 reactoare (18.698 MW)
6. India - 20 reactoare (4.391 MW)
7. Marea Britanie - 19 reactoare (10.137 MW)
8. Canada - 18 reactoare (12.569 MW)
9. Germania - 17 reactoare (20.490 MW)
10. Ucraina - 15 reactoare (13.107 MW)
11. China - 19 reactoare - 13 în China continentală şi 6 în Taiwan (10.058 MW)
12. Suedia - 10 reactoare (9.298 MW)
13. Spania - 8 reactoare (7.514 MW)
14. Belgia - 7 reactoare (5.926 MW)
15. Republica Cehă - 6 reactoare (3.678 MW)
16. Elveţia - 5 reactoare (3.263 MW)
17. Finlanda - 4 reactoare (2.716 MW)
18. Ungaria - 4 reactoare (1.889 MW)
19. Slovacia - 4 reactoare (1.816 MW)
20. Argentina - 2 reactoare (935 MW)
21. Brazilia - 2 reactoare (1.884 MW)
22. Bulgaria - 2 reactoare (1.906 MW)
23. Mexic - 2 reactoare (1.300 MW)
24. Pakistan - 2 reactoare (425 MW)
25. România - 2 reactoare (1.300 MW)
26. Africa de Sud - 2 reactoare (1.800 MW)
27. Armenia - 1 reactor (375 MW)
28. Olanda - 1 reactor (487 MW)
29. Slovenia - 1 reactor (666MW)

Lista reactoarelor aflate în construcție

Argentina - 1 reactor (692 MW)
Brazilia - 1 reactor (1.245 MW)
Bulgaria - 2 reactoare (1.906 MW)
China - 29 reactoare, 27 în China continentală şi 2 în Taiwan (27.230 MW)
Finlanda - 1 reactor (1.600 MW)
Franţa - 1 reactor (1.600 MW)
India - 5 reactoare (3.564 MW)
Iran - 1 reactor (915 MW
Japonia - 2 reactoare (2.650 MW)
Coreea de Sud - 5 reactoare (5.560 MW)
Pakistan - 1 reactor (300 MW)
Rusia - 11 reactoare (9.153 MW)
Slovacia - 2 reactoare (762 MW)
Ucraina - 2 reactoare (1.900 MW)
SUA - 1 reactor (1.165)

Fantana Alba 1941 Basarabia

După ocuparea nordului Bucovinei în urma pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, URSS a ocupat în 1940 Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Numeroşi români bucovineni au fost arestaţi, omorâţi, deportaţi, bisericile au început să fie închise, aşa încât multe familii au început să treacă noua graniţă şi să vină în România.

Un astfel de grup a fost cel care a căzut pradă masacrului de la Fântâna Albă, la 1 aprilie 1941. Atunci, circa 3.000 de români bucovineni din satele de pe Valea Siretului: Pătrăuţii de Sus, Pătrăuţii de Jos, Igeşti, Crasna, Ciudei, Budineţ, Cireşul, Crăsnişoara Veche, Crăsnişoara Nouă, Bănila Moldovenească, Dăvideni, Carapciu, Cupca, Trestiana, Suceveni, Iordăneşti, au plecat către România, fiind decişi mai bine să moară decât să mai trăiască sub stăpânirea Uniunii Sovietice. Cei din fruntea grupului au purtat trei cruci, icoane şi steaguri albe, arătând că nu doresc să facă niciun rău, ci doresc libertatea. Au spus autorităţilor sovietice că vor să plece fără să ia nimic cu ei, lăsând toată averea pe loc. Ajunşi în apropierea graniţei au fost întâmpinaţi cu foc de mitraliere. După încetarea focului, răniţii rămaşi în viaţă au fost aruncaţi împreună cu cei morţi în gropi comune. Cei care au reuşit să fugă au fost căutaţi în împrejurimi, astfel încât foarte puţini participanţi au rămas în viaţă. După două luni, la 13 iunie 1941, 13.000 de familii din aceste sate au fost deportate în Siberia şi Kazahstan, doar circa 10% dintre ele supravieţuind deportării.

sursa

Nanotechnology to protect rock tombs in southern Turkey - Hurriyet Daily News and Economic Review

Nanotechnology to protect rock tombs in southern Turkey - Hurriyet Daily News and Economic Review

FMI + Guvern + Municipalitate=comasare

Despre dezinformare si alte metodologii cotidiene

Cum sa distrugi o tara (I). Explica: Yuri Bezmanov, ex-KGB
Încărcat de ZiaristiOnlineTV. - Up-to-the minute news videos.

Din Capitolul Buzesti-Berzei-Uranus-Magistrala 3

Berzei inspre Stirbey Voda
Grivita cu Buzesti inspre fostul amplasament Hotel Marna
mircea vulcanescu colt cu berzei