UNAgaleria Joi 26 aprilie 2012

Universitatea Naţională de Arte vă invită joi, 26 aprilie, orele 18.00, la UNAgaleria, str. G-ral Budișteanu nr. 10 la o discuţie cu Adrian Buga pe marginea lansării cărţii sale “Colecţia Regală de Artă Contemporană”

mai multe de la sursa

Bucuresti - AAFR contest fotografie

mai multe de la sursa

Pauza de muzica

Saoul - autopilot.Omul e de origine romana, si muzica de origine american soul-funk. mai multe

Seara de vizionare - Ion Popescu Gopo

Letopisetul Tarei Moldovei

Miron Costin - Letopiseţul Ţării Moldovei

Concert Lucian Ban – Noi trenduri in Jazz-ul Contemporan

Renumitul pianist new yorkez de origine romana Lucian Ban va sustine un Weekend Special de Concerte la Art Jazz Club Vineri si Sambata, Aprilie 23 & 24 – cu tema “Noi trenduri in Jazz-ul Contemporan”. Renumitul pianist new yokez de origine romana Lucian Ban va sustine un Weekend Special de Concerte la Art Jazz Club Vineri si Sambata, Aprilie 23 & 24 – cu tema “Noi trenduri in Jazz-ul Contemporan”. Autor a 7 albume de autor pentru case de prestigiu din USA si Europa pianistul Lucian Ban este leader al grupului Elevation featuring Abraham Burton si TUBA Project cu legendarul Bob Stewart iar in 2009 a prezentat in premiera mondiala proiectul Enesco Re-Imagined care re-interpreteza muzica celebrului compozitor roman si al carui album va fi editat de prestigioasa casa Sunnyside Records din NY in 2010. Cristian Soleanu este considerat pe drept cuvant drept cel mai important saxofonist roman la ora actuala, apreciere egal adevarata si despre bateristul Vlad Popescu iar Razvan Cojan reprezinta una dintre marile promisiuni ale contrabasului in jazz-ul romanesc. Quartetul Think Twice Cristian Soleanu – saxofon Razvan Cojan – contrabas Vlad Popescu – baterie Lucian Ban – pian adresa Art Jazz Club: Blvd. Nicolae Balcescu 23 A sursa

Cui ii place istoria ?

sursa o varianta "usoara" dar care imi aduce aminte de vechile atlase din anii '90.

Cultura Traditionala II

"Păştenii", "Prăgşorul", "Statul la vase", "Pomeana copiilor", "Fugăritul mirelui" sunt obiceiuri de Paşte păstrate în Alba. Cel mai vechi, "Statul la vase", presupune ca tinerii căsătoriţi în ultimul an să se îmbrace în haine de nuntă şi să stea la mese în curtea bisericii, unde primesc în dar vase Unul dintre obiceiurile mai noi din judeţul Alba se păstrează de aproape 70 de ani la Vinerea, localitate aparţinătoare oraşului Cugir. Denumit "Păştenii", obiceiul a fost iniţiat de unul dintre foştii preoţi ai satului şi presupune ca toată cheltuiala pentru pregătirea Paştelui să fie suportată de localnicii care au împlinit sau împlinesc în anul respectiv vârsta de 60 de ani. Preotul ortodox din Vinerea, Mircea Moşneag, povesteşte că localnicii în vârstă de 60 de ani sunt numiţi "păşteni" şi oferă vinul, cumpără lumânări, pâine, iar toate acestea sunt duse la casa unuia dintre păşteni. În Joia Mare, este organizată o procesiune religioasă la care participă sătenii îmbrăcaţi în costume populare şi preotul, care merg la casa păşteanului, unde se oficiază o slujbă şi se iau pâinea, vinul şi lumânările, sunt puse în desagi şi duse la biserică pentru fi folosite la slujba de Înviere. Localnicii din Vinerea spun că obiceiul a devenit nelipsit şi în fiecare an "păştenii" se întrec care să organizeze mai bine "Paştile".

sursa În schimb, unul dintre cele mai vechi obiceiuri, atestat etnografic în jurul anului 1750, se păstrează în zona Munţilor Apuseni, în localitatea Bistra, cea mai mare comună, ca întindere, din Europa. Obiceiul, denumit "Toaca Paştilor" sau "Prăgşorul", începea din Joia Mare, când feciorii satului mergeau în pădure, căutau un lemn de paltin cu rezonanţă şi făceau o toacă, pe care mai apoi o atârnau în curtea bisericii din localitate. Bătrânii din Bistra povestesc că acum obiceiul s-a modificat puţin, astfel încât toaca este adusă din turla bisericii şi atârnată de un par, urmând ca apoi să fie bătută şi păzită de 12 tineri necăsătoriţi, numiţi "crai". În Vinerea Mare, tinerii, după ce s-au spovedit şi s-au împărtăşit, instalează toaca în curtea bisericii şi încep organizarea pazei, amplasând şi nişte ţevi speciale "de puşcat", un fel de artificii artizanale. "Craii" bat toaca şi puşcă din ţevi până luni dimineaţă, perioadă în care, dacă toaca este furată, trebuie să o răscumpere de la hoţi şi totodată să suporte organizarea balului din a doua zi de Paşte. De asemenea, în noaptea de Înviere "Mormântul Domnului" este păzit simbolic de "crai", garda schimbându-se de mai multe ori în timpul nopţii. Duminică seară, în ziua de Paşte, este ales în curtea bisericii "primul crai", care, după tradiţie, este feciorul ce urmează să se căsătorească în acel an. După trei nopţi în care au păzit toaca, luni, craii schimbă uniformele militare cu straie populare şi, însoţiţi de un taraf, cutreieră localitatea, din casă în casă, strigând "Hop, hop, hop, vivat". Primesc bani şi ouă de la săteni şi invită fetele la balul "Prăgşorului". Ei aleg totodată şi "prima crăiasă", care, împreună cu primul crai, va juca primul joc la balul de "Prăgşor". Balul este organizat din banii tuturor sătenilor. Primarul comunei Bistra, Traian Gligor, spune că obiceiul ar fi fost adus în zonă în jurul anului 1750, de către episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron, originar din Bistra, iar în prezent tradiţia se păstrează prin implicarea comună a celor două biserici, ortodoxă şi greco-catolică. Obiceiul de la Bistra are şi o continuare în Duminica Tomii, prima de după praznicul Învierii Domnului, când are loc "Prăgşorul Mic". sursa

sursa articol

Cultura traditionala

Cercetarea de teren asupra obiceiului tradiþional al Cucilor din Brãneºti, judeþul Ilfov a continuat ºi în anul 2012, în cadrul Programului CNCPCT Cultura tradiþionalã - potenþial naþional contemporan. Echipa de cercetare a fost alcãtuitã din Anamaria Stãnescu, referent, ºi Dãnuþ Dumitraºcu, consultant artistic. În data de 27 februarie 2012, adicã în prima zi dupã Duminica Lãsatului de sec de brânzã pentru Sfintele Paºti, am revenit în Brãneºti pentru a-i recunoaºte pe Ceilalþi, în ipostaza lor ceremonialã de protagoniºti ai alaiurilor de Cuci. Reîntoarcerea în Brãneºti a generat documente etnologice foto ºi video, ce redau contextul sociocultural actual al Zilei Cucilor. Astfel, am constatat o scindare structuralã a sãrbãtorii Cucilor. Am sesizat efortul profesorului Marius Ovidiu Sebe de la ªcoala nr. 1 Brãneºti de a stimula interesul comunitãþii locale pentru obiceiul tradiþional al Cucilor. Acestui demers, realizat într-un cadru instituþional, i se opune o manifestare popularã, specificã unei serbãri câmpeneºti. Simpozionul Folclor fãrã frontiere, organizat de reprezentanþii Casei Corpului Didactic Ilfov, în parteneriat cu ªcoala nr. 1 cu clasele I-VIII ºi Primãria din Brãneºti a avut ca scop impunerea unui model ceremonial, fundamentat pe normele tradiþionale ale obiceiului Cucilor, exprimate prin dezbaterile despre comuniunea românobulgarã ºi prin Expoziþia Cucii din Brãneºti: artã ºi tradiþie. Acestora li se adaugã, organizarea unui concurs al celei mai bune vestimentaþii rituale de Cuc, la care au participat elevii ªcolii nr. 1 din Brãneºti. În jurul orelor 15.30, alaiul de cuci ºi cucoaice a început defilarea pe strãzile din Brãneºti, pentru a alunga boala din oameni ºi rãul din sat, prin intermediul lovirii localnicilor cu palma pe umãr. Am consemnat ºi unele acte de violenþã ritualã, precum aruncarea cu cenuºã ºi cu fãinã de grâu, în credinþa cã se va asigura belºugul roadelor câmpului. Prin intermediul parodiei, alaiurile de Cuci înnoiesc tot ceea ce este vechi, purificã tot ceea ce este maculat ºi fertilizeazã tot ceea ce este steril, spre beneficiul gospodarilor. În marea varietate de mãºti ºi travestiuri, cucii ºi cucoaicele apar din ce în ce mai rar, mãºtile cilindrice din carton fiind substituite treptat de cele din plastic, cumpãrate de la magazin. Aºa cã,traversând Brãneºtiul, am întâlnit un numãr mare de purtãtori ai chipurilor de Cuc, ce fac trimitere la diverse personaje fantastice ºi personalitãþi ale mass-mediei contemporane. Însã, mãºtile comerciale ale lui Spiderman sau ale unui monstru din filmele horror nu sancþioneazã viciile comunitãþii tradiþionale, ci tarele societãþii de consum multinaþionale. Este estompatã ºi comunicarea necontrolatã dintre lumea de aici ºi lumea de dincolo, specificã Haosului primordial, deoarece funcþia spectacularã este cea dominantã. Accentul cade pe amuzamentul spectatorilor, cu ajutorul lãutarilor ºi al micilor cu bere, nu pe sacralitatea relaþiei dintre Cuci ºi beneficiarii lor. De aceea, anihilarea Rãului ºi a Vechiului, prin parodia dãrii în vileag, începe a fi doar un ritual uitat de majoritatea localnicilor din Brãneºti, ºi mai supravieþuieºte doar în amintirea celor de vârsta a treia. Astfel, dinamica produsã de factorii psiho-socio-istorici asupra obiceiului tradiþional al Cucilor din Brãneºti transformã treptat sãrbãtoarea Cucilor într-o serbare câmpeneascã. Anamaria STÃNESCU Referent, CNCPCT Fotografii de Dãnuþ DUMITRAªCU Consultant artistic, CNCPCT

sursa

sursa

Joi a Mare

Învierea Domnului (Anastasis tou Hristou, Ressurrectio Domini) reprezintă centrul de gravitaţie si axa lumii.[2] Ea este baza pe care se sprijină întregul edificiu al religiei creştine, fundamentul credinţei, al spiritualităţii noastre. Cuvântul “Paşti”, “Pasca”, este de provenienţă ebraică, însemnând trecere. La Paşti, evreii îşi aminteau cu sărbătorire de trecerea prin Marea Roşie spre libertatea din pământul făgăduinţei (Canaan). Noi creştinii, serbăm Paştile în amintirea răscumpărării neamului omenesc, prin Patimile, Moartea si Învierea lui Hristos, a Mielului nevinovat si preacurat, Care a luat păcatele lumii, în amintirea mântuirii noastre din robia diavolului si a păcatului.[3] Paştile sunt cea mai veche sărbătoare creştină. Ele au început a fi serbate imediat după Învierea lui Hristos, fiind prăznuite de Apostoli, care au îndemnat pe credincioşi să le serbeze si ei.[4] “Drept aceea, să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii si al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei si ale adevărului” (I Corinteni, 5, 8), spunea Sfântul Apostol Pavel, adresându-se creştinilor din Corint

Penticostarul începe cu rânduiala de slujbă pentru ziua de Paşti, cu Utrenia Paştilor, care e aceeaşi pentru fiecare zi a săptămânii luminate. Singura deosebire la Utrenia din Săptămâna luminată este că pentru fiecare zi doar laudele (hvalitele) sunt deosebite, restul fiind la fel.
Utreniei din ziua de Paşti îi premerge o mică slujbă de Înviere care începe cu ocolirea bisericii si se face în totalitate în afara locaşului de cult. Această slujbă premergătoare se face numai în ziua de Paşti.
Cea de-a doua rânduială de slujbă din Penticostar, în Săptămâna luminată, si de altfel pentru tot restul Penticostarului este rânduiala Vecerniei. In săptămâna luminată, Vecernia se deosebeşte de la o zi la alta prin stihirile de la “Doamne strigat-am”, care sunt cele de sâmbătă seara de la cele opt glasuri, cu excepţia glasului al şaptelea, pentru fiecare zi fiind rânduite stihirile unui glas, începând cu glasul al doilea, care e la Vecernia din ziua de Paşti si la laudele de luni din Săptămâna luminată. Textele din Penticostar rânduite în vederea sfintelor slujbe de Paşti si din toată Săptămâna luminată si sfintele slujbe realizate pe baza acestor texte sunt izbucniri si revărsări de bucurie, sunt bucuria în acţiune.
La Paşti si în vremea Săptămânii luminate, la Utrenie, Sfânta noastră Biserică nu are nimic altceva de spus decât bucuria izvorâtă din mormântul dătător de viată al Mântuitorului celui ce a înviat. Bucuria aceasta o vestesc si o trăiesc credincioşii si la slujbele înmormântării, când se întâmplă ca o astfel de slujbă să se facă la Paşti si în Săptămâna Paştilor, căci în această săptămână de se va întâmpla să se facă slujbă de înmormântare, în loc de oricare din cele patru slujbe de înmormântare - a mirenilor, a preoţilor si a diaconilor de mir, a pruncilor, sau a călugărilor - se face slujba înmormântării din Săptămâna luminată, care nu este altceva decât Utrenia din ziua de Paşti. Tot Utrenia din ziua de Paşti e si cadrul slujbei de sfinţire a apei, când această slujbă se face în Săptămâna luminată. De observat că la Paşti si în toată Săptămâna luminată, în cuprinsul slujbelor nu se pomenesc păcatele, nici nu se fac cereri de iertare, nici nu se citesc psalmi. Totul e o prăznuire în care apar doar două cereri, amândouă privind o si mai mare angajare în trăirea celor ce ţin de sărbătorire. Astfel, când se înconjoară biserica înainte de începutul Utreniei din ziua de Paşti se cântă, repetându-se stăruitor următoarele cuvinte în care e cuprinsă si o cerere.
“Învierea Ta Hristoase Dumnezeule,îngerii o laudă în ceruri, si pe noi, pe pământ, învredniceşte-ne, cu inimă curată să Te mărim”.[5]
A doua cerere din cuprinsul Utreniei de Paşti priveşte Paştile din veşnicie si trăirea pascală cea mai presus de lume, căci zicem:
“O Paştile cele mari si preasfinţite Hristoase! O, Înţelepciunea si Cuvântul lui Dumnezeu si Puterea! Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine mai adevărat, în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale”.[6]
Amândouă aceste cereri privesc progresul în trăirea evenimentelor de la Paşti, ele fiind legate de sărbătoarea Sfintei Învieri.


mai multe de la sursa

Noul Muzeu Antipa

Primul foto-reporter de razboi.

Carol Popp de Szathmáry (n. 11 ianuarie 1812, Cluj, Principatul Transilvaniei - d. 3 iulie 1887, București) a fost un pictor și grafician transilvănean, primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român și unul dintre primii zece fotografi din Europa

sursa















































sursa

Oltenia de sub munte.Bistrita.Tvr.i.