Gandirea medievala in tarile romane.Sec. XIV-XVI.

Pastila de luni.Gandirea medievala in tarile romane (sec. XIV-XVI)

In lunga perioada a feudalismului timpuriu, fenomenul cultural si educativ reflecta atat stadiile evolutiei societatii romanesti, cat si urmarile umor imprumuturi din experienta altora, a vecinilor, dintre care cea mai insemnata a fost experienta bizantina. In formarea sintezei culturale romanesti un rol de seama a avut Bizantul, ale carui elemente de cultura ne-au fost transmise fie direct, fie prin intermediul slavilor sudici. Scrierea cu carectere grecesti poate constitui o dovada. O alta dovada este exitenta unor institutii bisericesti, care au executat influenta in cultura si educatia populatiei. Biserica a jucat un rol insemnat in formarea culturii feudale. Ea a exercitat vreme indelungata un adevarat monopol al culturii scrise ; primele scrieri aparute aveau un caracter religios bisericesc.
Paralel cu influenta bizantina, in viata spirituala a poporului roman se resimte si o influenta slava, ca urmare a crestinarii slavilor sudici, la sfarsitul sec. al IX-lea. Pentru nevoile religioase sunt traduse, din greceste in slava veche, in care tradusesera si fratii Chiril si Metodiu, pentru moravuri, scrierile de cult si de invatatura, acestea din urma jucand un mare rol in educarea in spirit religios a credinciosilor.
In secolele XIII-XVI au fost redactate si puse in circulatie numeroase versiuni-manuscrise, fara a determina substanta insasi a acestei culturi. Tot ce s-a transcris si s-a scris in slavoneste la noi nu reprezinta un "slavism", o constiina slava, ci reprezinta o constiinta ortodoxa romaneasca si elemente esentiale ale culturii bizantine asimilate prin limbaj slavon.
Deci, slavonismul devine pentru cultura noastra o etapa noua de manifestare a culturii latino-bizantine, limba slavona devine limba de circulatie a culturii ortodoxe rasaritene, asa cum latina era limba de circulatie a culturii romano-catolice pentru popoarele apusene. Slavonismul reprezinta, in chip firesc, pentru toti slavii, inceputul culturii lor,; pe cand la noi el a insemnat o modalitate de circulatie pentru continuitatea culturii autohtone daco-romane si apoi a celei bizantine sub o forma noua, a reprezentat o solutie de continuitate a culturii stravechi care cunoscuse, mai intai o expresie originala, apoi greaca, latina si slavona.
Asimilarea culturii bizantine la limba slavona a pus temeliile vechii culturi romanesti si a creat premisele creatiilor culturale originale, care apar din secolul al XVI-lea prin "Invataturile" lui Neagoe Basarab, unul dintre monumentele cele mai insemnate ale intregii culturi in limba slavona.

Cultura secolelor XIV-XVI constituie o etapa distinctiva in dezvoltarea sa, fiind expresia dezvoltarii culturale a poporului roman in conditiile existentei statale independente romanesti - Tara Romaneasca si Moldova, precum si al principatului Transilvania.