Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Palate boieresti din Romania.Partea I.

In comuna Floresti din judetul Prahova se afla ruinele Palatului “Micul Trianon” al familiei Cantacuzino. Constructia palatului a fost inceputa in 1911 de catre George Grigore Cantacuzino (1833 – 1913), un boier de vita veche, foarte bogat si iubitor de arta. George Grigore Cantacuzino detinea o avere fabuloasa, de aceea i se spunea Nababul.


Palatul a fost construit de Nabab pentru nepoata sa, Alice, fata unuia dintre fii lui, Mihail G. Cantacuzino. Palatul a fost realizat de mesteri francezi dupa planurile arhitectului Ioan D. Berindey. Anterior, acelasi arhitect mai proiectase, tot pentru George Grigore Cantacuzino, palatul aflat pe Calea Victoriei din Bucuresti, actualul muzeu "George Enescu".
Proiectul arhitectului Ion Berindey se inspira din arhitectura palatului Micul Trianon, situat în grădina Palatului Versailles din Franța. Construcția, realizată în stilul "Mavros", a beneficiat de toate cuceririle tehnicii din epocă, inclusiv betonul armat, șina de cale ferată și granitul, folosite în premieră de Anghel Saligny la podul Regele Carol I de la Cernavodă.
George Grigore Cantacuzino nu a mai trait sa vada palatul terminat. Palatul n-a fost locuit niciodată, constructia oprindu-se la stadiul finisajelor interioare.
In cei aproape 100 de ani de la constructia lui, palatul a fost devalizat de mai multe ori ori. In timpul celor doua ocupatii, germana si sovietica, i-au fost luate tabla din cupru de pe acoperis, sobele de teracota si piese de mobilier. După 1990, localnicii din Floresti au furat caramizi si bucati de fier din peretii palatului cat si din gardul ce imprejmuia proprietatea.
Arhitectura palatului “Micului Trianon” a fost copiată după palatul de la Versailles. Pe dinafara, s-a folosit calcarul alb de Albesti, o materie la fel de pretioasa ca si marmura. În jurul palatului, Cantacuzino a plantat la vremea respectiva arbuşti de esenţă rară. Bazinul din fata palatului, astazi gol, era alimentat cu apa prin conducte.
In cele din urma, Palatul a fost retrocedat familiei Cantacuzino care l-a revandut.

Lucrările, începute în 1911 erau aproape terminate în 1913, când Nababul a murit, pe neașteptate, de pnmeumonie. Mai trebuiau făcute doar unele finisaje interioare. Mihail, fiul lui Grigore Cantacuzino, care a moștenit palatul, nu s-a simțit atras de terminarea proiectului, așa că pur și simplu a încuiat palatul și nu a finalizat lucrările. Din acel moment, a început degradarea palatului. În Primul Război Mondial, germanii au luat tabla de cupru de pe acoperiș și sobele de teracotă. Și cutremurul din 1940 l-a afectat serios. Generalul Friedrich Paulus, mare iubitor de artă, a scris în memoriile sale: "Valea Prahovei, pe lângă petrol și Castelul Peleș mai are o bogăție de neprețuit: palatul Micului Trianon, mai izbutit și măreț decât originalul de la Paris".A urmat prăpădul lăsat în urmă de ruși în al Doilea Război Mondial, care au furat tot ceea ce era de valoare.
În 1945 construcția se afla în proprietatea fiicei acestuia, Alice Cantacuzino, care cere Comisiunii Monumentelor Istorice trecerea ei sub protecție legală. Comisiunea a acceptat cererea, apreciind frumusețea parcului și însemnătatea istorică a locului frecventat de numeroase personalități.
Naționalizarea din 1948 a deposedat familia de întreaga proprietate, care a fost preluată de stat.
Ce a rămas din palat, anexe și parcul de aproape 150 de hectare a fost transformat de comuniști într-o unitate de dresaj canin. După 1965, pe domeniu s-a înființat un sanatoriu TBC, care funcționează și până în ziua de azi.La cutremurul din 1977 s-au dărâmat coșurile. Tot atunci au căzut și zidurile interioare. Distrugerile directe au fost întreprinse și de săteni care au demontat tot ce se putea sau chiar au demolat pentru a refolosi materialele de construcție.

sursa text si imagini 
sursa text final

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu