"Notiunile de spatiu si timp - cele dintai prin care trece mintea omului, ca printr-o sita, ideea de existenta - nu sunt obisnuite poporului roman, in vorbirea lui zilnica.
Romanul, cand vrea sa situeze un lucru in spatiu, vorbeste de "loc" si, cand il intrebi de timp, iti raspunde despre "vreme". Ce legatura au insa, acest timp si acest loc, cu ceea ce este.
Raspunsul nu e greu , la prima infatisare.El a fost dat, si ceea ce vom spune aici nu e nou.
Locul si timpul apar ca doua vaste receptacule ale existentelor particulare, care cuprind tot ce este, ca doua cadre sau doua vase, pe care aceste lucruri le umplu cu fiinta lor.
Totalitatea acestor fiinte care umplu timpul si spatiul cu fiinta lor alcatuieste firea, sub cele doua aspecte ale ei: "lumea" si "vremea", si aceasta fire este primul obiect asupra caruia poarta intelegerea romanului a existentei.
...
Lumea e alcatuita, in primul rand, din tot ce este in vreun loc si din tot ce se petrece oareunde.Si poate... si din altceva."
Mircea Vulcanescu - " Dimensiunea romaneasca a existentei"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu