Cultura traditionala

Cercetarea de teren asupra obiceiului tradiþional al Cucilor din Brãneºti, judeþul Ilfov a continuat ºi în anul 2012, în cadrul Programului CNCPCT Cultura tradiþionalã - potenþial naþional contemporan. Echipa de cercetare a fost alcãtuitã din Anamaria Stãnescu, referent, ºi Dãnuþ Dumitraºcu, consultant artistic. În data de 27 februarie 2012, adicã în prima zi dupã Duminica Lãsatului de sec de brânzã pentru Sfintele Paºti, am revenit în Brãneºti pentru a-i recunoaºte pe Ceilalþi, în ipostaza lor ceremonialã de protagoniºti ai alaiurilor de Cuci. Reîntoarcerea în Brãneºti a generat documente etnologice foto ºi video, ce redau contextul sociocultural actual al Zilei Cucilor. Astfel, am constatat o scindare structuralã a sãrbãtorii Cucilor. Am sesizat efortul profesorului Marius Ovidiu Sebe de la ªcoala nr. 1 Brãneºti de a stimula interesul comunitãþii locale pentru obiceiul tradiþional al Cucilor. Acestui demers, realizat într-un cadru instituþional, i se opune o manifestare popularã, specificã unei serbãri câmpeneºti. Simpozionul Folclor fãrã frontiere, organizat de reprezentanþii Casei Corpului Didactic Ilfov, în parteneriat cu ªcoala nr. 1 cu clasele I-VIII ºi Primãria din Brãneºti a avut ca scop impunerea unui model ceremonial, fundamentat pe normele tradiþionale ale obiceiului Cucilor, exprimate prin dezbaterile despre comuniunea românobulgarã ºi prin Expoziþia Cucii din Brãneºti: artã ºi tradiþie. Acestora li se adaugã, organizarea unui concurs al celei mai bune vestimentaþii rituale de Cuc, la care au participat elevii ªcolii nr. 1 din Brãneºti. În jurul orelor 15.30, alaiul de cuci ºi cucoaice a început defilarea pe strãzile din Brãneºti, pentru a alunga boala din oameni ºi rãul din sat, prin intermediul lovirii localnicilor cu palma pe umãr. Am consemnat ºi unele acte de violenþã ritualã, precum aruncarea cu cenuºã ºi cu fãinã de grâu, în credinþa cã se va asigura belºugul roadelor câmpului. Prin intermediul parodiei, alaiurile de Cuci înnoiesc tot ceea ce este vechi, purificã tot ceea ce este maculat ºi fertilizeazã tot ceea ce este steril, spre beneficiul gospodarilor. În marea varietate de mãºti ºi travestiuri, cucii ºi cucoaicele apar din ce în ce mai rar, mãºtile cilindrice din carton fiind substituite treptat de cele din plastic, cumpãrate de la magazin. Aºa cã,traversând Brãneºtiul, am întâlnit un numãr mare de purtãtori ai chipurilor de Cuc, ce fac trimitere la diverse personaje fantastice ºi personalitãþi ale mass-mediei contemporane. Însã, mãºtile comerciale ale lui Spiderman sau ale unui monstru din filmele horror nu sancþioneazã viciile comunitãþii tradiþionale, ci tarele societãþii de consum multinaþionale. Este estompatã ºi comunicarea necontrolatã dintre lumea de aici ºi lumea de dincolo, specificã Haosului primordial, deoarece funcþia spectacularã este cea dominantã. Accentul cade pe amuzamentul spectatorilor, cu ajutorul lãutarilor ºi al micilor cu bere, nu pe sacralitatea relaþiei dintre Cuci ºi beneficiarii lor. De aceea, anihilarea Rãului ºi a Vechiului, prin parodia dãrii în vileag, începe a fi doar un ritual uitat de majoritatea localnicilor din Brãneºti, ºi mai supravieþuieºte doar în amintirea celor de vârsta a treia. Astfel, dinamica produsã de factorii psiho-socio-istorici asupra obiceiului tradiþional al Cucilor din Brãneºti transformã treptat sãrbãtoarea Cucilor într-o serbare câmpeneascã. Anamaria STÃNESCU Referent, CNCPCT Fotografii de Dãnuþ DUMITRAªCU Consultant artistic, CNCPCT

sursa

sursa

Joi a Mare

Învierea Domnului (Anastasis tou Hristou, Ressurrectio Domini) reprezintă centrul de gravitaţie si axa lumii.[2] Ea este baza pe care se sprijină întregul edificiu al religiei creştine, fundamentul credinţei, al spiritualităţii noastre. Cuvântul “Paşti”, “Pasca”, este de provenienţă ebraică, însemnând trecere. La Paşti, evreii îşi aminteau cu sărbătorire de trecerea prin Marea Roşie spre libertatea din pământul făgăduinţei (Canaan). Noi creştinii, serbăm Paştile în amintirea răscumpărării neamului omenesc, prin Patimile, Moartea si Învierea lui Hristos, a Mielului nevinovat si preacurat, Care a luat păcatele lumii, în amintirea mântuirii noastre din robia diavolului si a păcatului.[3] Paştile sunt cea mai veche sărbătoare creştină. Ele au început a fi serbate imediat după Învierea lui Hristos, fiind prăznuite de Apostoli, care au îndemnat pe credincioşi să le serbeze si ei.[4] “Drept aceea, să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii si al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei si ale adevărului” (I Corinteni, 5, 8), spunea Sfântul Apostol Pavel, adresându-se creştinilor din Corint

Penticostarul începe cu rânduiala de slujbă pentru ziua de Paşti, cu Utrenia Paştilor, care e aceeaşi pentru fiecare zi a săptămânii luminate. Singura deosebire la Utrenia din Săptămâna luminată este că pentru fiecare zi doar laudele (hvalitele) sunt deosebite, restul fiind la fel.
Utreniei din ziua de Paşti îi premerge o mică slujbă de Înviere care începe cu ocolirea bisericii si se face în totalitate în afara locaşului de cult. Această slujbă premergătoare se face numai în ziua de Paşti.
Cea de-a doua rânduială de slujbă din Penticostar, în Săptămâna luminată, si de altfel pentru tot restul Penticostarului este rânduiala Vecerniei. In săptămâna luminată, Vecernia se deosebeşte de la o zi la alta prin stihirile de la “Doamne strigat-am”, care sunt cele de sâmbătă seara de la cele opt glasuri, cu excepţia glasului al şaptelea, pentru fiecare zi fiind rânduite stihirile unui glas, începând cu glasul al doilea, care e la Vecernia din ziua de Paşti si la laudele de luni din Săptămâna luminată. Textele din Penticostar rânduite în vederea sfintelor slujbe de Paşti si din toată Săptămâna luminată si sfintele slujbe realizate pe baza acestor texte sunt izbucniri si revărsări de bucurie, sunt bucuria în acţiune.
La Paşti si în vremea Săptămânii luminate, la Utrenie, Sfânta noastră Biserică nu are nimic altceva de spus decât bucuria izvorâtă din mormântul dătător de viată al Mântuitorului celui ce a înviat. Bucuria aceasta o vestesc si o trăiesc credincioşii si la slujbele înmormântării, când se întâmplă ca o astfel de slujbă să se facă la Paşti si în Săptămâna Paştilor, căci în această săptămână de se va întâmpla să se facă slujbă de înmormântare, în loc de oricare din cele patru slujbe de înmormântare - a mirenilor, a preoţilor si a diaconilor de mir, a pruncilor, sau a călugărilor - se face slujba înmormântării din Săptămâna luminată, care nu este altceva decât Utrenia din ziua de Paşti. Tot Utrenia din ziua de Paşti e si cadrul slujbei de sfinţire a apei, când această slujbă se face în Săptămâna luminată. De observat că la Paşti si în toată Săptămâna luminată, în cuprinsul slujbelor nu se pomenesc păcatele, nici nu se fac cereri de iertare, nici nu se citesc psalmi. Totul e o prăznuire în care apar doar două cereri, amândouă privind o si mai mare angajare în trăirea celor ce ţin de sărbătorire. Astfel, când se înconjoară biserica înainte de începutul Utreniei din ziua de Paşti se cântă, repetându-se stăruitor următoarele cuvinte în care e cuprinsă si o cerere.
“Învierea Ta Hristoase Dumnezeule,îngerii o laudă în ceruri, si pe noi, pe pământ, învredniceşte-ne, cu inimă curată să Te mărim”.[5]
A doua cerere din cuprinsul Utreniei de Paşti priveşte Paştile din veşnicie si trăirea pascală cea mai presus de lume, căci zicem:
“O Paştile cele mari si preasfinţite Hristoase! O, Înţelepciunea si Cuvântul lui Dumnezeu si Puterea! Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine mai adevărat, în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale”.[6]
Amândouă aceste cereri privesc progresul în trăirea evenimentelor de la Paşti, ele fiind legate de sărbătoarea Sfintei Învieri.


mai multe de la sursa

Noul Muzeu Antipa

Primul foto-reporter de razboi.

Carol Popp de Szathmáry (n. 11 ianuarie 1812, Cluj, Principatul Transilvaniei - d. 3 iulie 1887, București) a fost un pictor și grafician transilvănean, primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român și unul dintre primii zece fotografi din Europa

sursa















































sursa

Oltenia de sub munte.Bistrita.Tvr.i.

Fragmentul de Istorie Romaneasca Expusa Contemporan pe Intelesul Tuturor

Intr-o dupamasa am gasit acest filmulet pe youtube.Recunosc ca am fost intr-un mod ciudat atras de titlul, dar pe de alta parte am fost surprins, de reprezentarea corecta din punct de vedere istoric pe care o reda domnul Leonard Wells.Desigur, isi expune si parerile concepute in timpul petrecut aici.


P.S.15.03.2012
Revin cu completare a descrierii de mai sus.Reprezentarea oficiala istorica corecta si tabloul catusi de realist din ziua de azi.Un fel de reclama indirecta.Si totusi mai sunt alte 20 si ceva de tari..

Cucutenii inapoi la inceput de primavara.