Faceți căutări pe acest blog

marți, 11 septembrie 2012

Palatul Culturii din Iasi

Palatul Culturii din Iasi este monumentul - emblematic al acestui oras din Moldova.
Cladirea impozanta a fost ridicata la inceputul secolului XX in stil neogotic peste ruinele unei vechi curti domnesti - datata in secolul XV si folosind temeliile unui vechi palat neoclasic din vremea lui Alexandru Moruzi si a lui Mihail Sturdza.

Palatul Culturii dispunea inca de la bun inceput de dotari moderne precum incalzire, ventilatie, termostate, iluminat electric, aspiratoare.
Meritul pentru cladirea aceasta - o opera de arta, ii revine in mare parte arhitectului roman Ion Berindei. Pentru a preveni incendiile si propagarea acestora, acesta a tratat lemnul cu o substanta ignifuga si a folosit pentru tavan un material mai special (eternita).

vineri, 7 septembrie 2012

marți, 4 septembrie 2012

Matila Costiescu Ghyka.Printul, numerele si istoria

Matila Costiescu Ghyka (n. 13 septembrie 1881, Iași, d. 14 iulie 1965, Londra) a fost un ofițer de marină, diplomat, estetician, scriitor, matematician, inginer și istoric român. A intrat în diplomație în 1909, ajungând la rangul de ministru plenipotențiar. A demisionat din serviciul diplomatic în momentul numirii generalului Ion Antonescu ca prim-ministru. După război a fost profesor de estetică la două universități din Statele Unite ale Americii. Este cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale privitoare la numărul de aur și proporțiile ideale în artă și în natură.

luni, 3 septembrie 2012

Emil Racovita

Emil Racoviță (n. 15 noiembrie 1868, Iași – d. 17 noiembrie 1947, Cluj) a fost un savant, explorator, speolog și biolog român, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran - peșteri și pânze freatice de apă). A fost ales academician în 1920 și a fost președinte al Academiei Române în perioada 1926 - 1929.

S-a născut la Iași în 1868, într-o casă de pe str. Lascăr Catargiu nr. 36, care a aparținut în perioada 1867-1899 lui Gheorghe Racoviță, tatăl viitorului om de știință. Clădirea datează din secolul al XIX-lea și este monument istoric (IS-II-m-B-03798). Pe peretele dinspre stradă al clădirii a fost amplasată o placă memorială cu următorul text: „În această casă s-a născut marele biolog romîn EMIL RACOVIȚĂ (1868 - 1947), explorator în Antarctica, întemeietorul speologiei, precursorul ocrotirii naturii. Soc. de șt. naturale și geografie a RPR Filiala Iași”

duminică, 2 septembrie 2012

Biserici de lemn din zona Faget.Duminica.Reluare.


Bisericile de lemn din zona Fagetului from Ilie Pintea on Vimeo.

Pesteri din Romania.Reportaj ProTv.


Speologii tin secret descoperirile lor pentru a-i tine departe pe hoti. Rares Nastase si Sergiu Matei au avut sansa sa vada dovezi din vremea omului preistoric, dar si vestigii umane din vremea tracilor, care vorbesc despre ritualurile acelor vremuri.


Sunt comori pe care statul roman e incapabil sa le conserve si sa le arate lumii intregi. In goana dupa oase valoroase pe piata neagra, hotii devasteaza pesterile, cu sapaturi haotice.
In pestera Meziad nici nu e foarte greu sa patrunzi in siturile arheologice. Traseul catre lumea fosilelor dovedeste ca braconierii au cunostinte de speologie, sau folosesc drept ghizi oameni cu pregatire in pesteri. De multe ori, acestia sunt extrem de bine documentati.

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Palate boieresti din Romania.Partea I.

In comuna Floresti din judetul Prahova se afla ruinele Palatului “Micul Trianon” al familiei Cantacuzino. Constructia palatului a fost inceputa in 1911 de catre George Grigore Cantacuzino (1833 – 1913), un boier de vita veche, foarte bogat si iubitor de arta. George Grigore Cantacuzino detinea o avere fabuloasa, de aceea i se spunea Nababul.

joi, 30 august 2012

Arhitectura traditionala


Rebuilding a Traditional Wooden House in Romania from Basil Brooks on Vimeo.

Tudor Arghezi - Cunoasterea poetica

1. Drama cunoaşterii poetice

Activitatea literară a lui Arghezi se desfăşoară pe mai bine de şapte decenii, într-o varietate de forme publicistice fără precedent. Astfel, Arghezi a alternat poezia cu ziaristica, a fondat reviste şi ziare, a scris pamflete, romane şi povestiri. Se poate spune că Arghezi a fost o personalitate singulară şi incomodă care, chiar dacă a colaborat la numeroase publicaţii, nu a aderat afectiv şi intelectual la spiritul acestora. Ca şi Al. Macedonski mai devreme, Arghezi străbate în mod firesc mai multe şcoli şi vârste literare, astfel încât se poate spune că a interferat cu toate curentele literare ale epocii sale, fără însă ca vreunul să îl poată revendica în mod legitim.

vineri, 24 august 2012

Iia romaneasca in constiinta universala contemporana

„Oare există tablou mai încântător decât o țărancă română, îmbrăcată în costum popular, cu fustă roșie sau oranj, cu broboada galbenă aruncată peste cozile negre, cu ochii mari, negri și luminoși (...) sau o doamnă româncă, cu veșminte splendide, cu un minunat văl alb sau galben, țesând la război?“. Aceasta este ultima propoziție din introducerea semnată de Regina Elisabeta pentru cartea prietenei sale, Lady Katherine Hoare, apărută la Londra, în 1910.

marți, 31 iulie 2012

Myriam Marbe


S-a născut la 9 aprilie 1931 la Bucureşti şi a murit în acelaşi oraş în 1997. A păşit în domeniul muzicii prin intermediul pianului, pe care l-a studiat împreună cu mama sa, Angela Marbé.
La UNMB a urmat între 1944 şi 1954 cursurile de compoziţie ale lui Mihail Jora, pentru ca apoi să devină ea însăşi conferenţiar universitar la această instituţie. La Clasa de compoziţie pe care a condus-o până în 1988 au absolvit o seamă de reprezentante ale muzicii româneşti contemporane, care s-au impus deja în viaţa culturală actuală: Violeta Dinescu, Maia Ciobanu, Speranţa Rădulescu, Mihaela Stănculescu-Vosganian sau Livia Teodorescu-Ciocănea.
De-a lungul timpului a obţinut mai multe premii, printre care Premiile II (1966) şi I (1976) la Concursul Internaţional de compoziţie al Asociaţiei GEDOK-Mannheim, Premiul UCMR (1971, 1974, 1980, 1982), Premiul “Bernier” al Académie des Beaux-Arts din Paris (1972), premiul Academiei Române (1977).

sâmbătă, 28 iulie 2012

Femei ingineri - Elisa Leonida Zamfirescu


Elisa Leonida Zamfirescu (n. 10 noiembrie 1887 - d. 25 noiembrie 1973), prima femeie inginer din lume, şefă a laboratoarelor Institutului Geologic al României, sora inginerului Dimitrie Leonida.
Biografie

Fiica intelectualilor Anastase Leonida şi a Matildei Gill, a făcut şcoala primară la Galaţi şi liceul la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti, obţinând şi un bacalaureat la secţia reală de la Liceul „Mihai Viteazul”. Respinsă, din cauza prejudecăţilor, de conducerea Şcolii de Poduri şi Şosele din Bucureşti, s-a înscris, începând cu 1909, la Academia Regală Tehnică din Berlin, Charlottemburg, pe care a absolvit-o în 1912, devenind prima femeie inginer din Europa.

miercuri, 25 iulie 2012

Traditii de vara din Alba





Nedeile. Despre „nedei“ se ştie că au avut un rol important în viaţa populaţiei româneşti din satele de munte cu aşezări risipite. Au contribuit la întreţinerea unităţii etnoculturale şi la întărirea legăturilor sociale dintr-un areal larg.

Erau totodată instituţii premaritale, cu importante atribuţii în iniţierea şi selecţia maritală, ducând la înrudirea şi întovărăşirea multor familii. Cât despre datele pentru ţinerea nedeilor, apreciate în popor drept „sfinte“, acestea au respectat principalele sărbători ale calendarului bisericesc ortodox din lunile de vară: 24 iunie (Sânziene), 29 iunie (Sf. Petru şi Pavel), 20 iulie (Sf. Ilie), 15 august (Sf. Maria) etc.

Târgul de fete de pe Muntele Găina. se desfăşura, an de an, în prima duminică după Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Pe Muntele Găina se adunau tineri şi gospodari din cele patru mari ţinuturi: Alba, Cluj, Bihor şi Zarand, cu scopul de a-şi desface aici minunatele produse meşteşugăreşti, ba chiar în speranţa că mulţi tineri îşi vor găsi, cu această ocazie, ursitul sau ursita.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, locuitorii din Munţii Apuseni urcau, de cu seară, pe platoul Găinei. Dis-de-dimineaţă, doi delegaţi din partea moţilor şi doi din partea crişenilor trăgeau o linie de despărţire între cele două tabere, astfel încât moţii îşi aşezau merindele în partea de răsărit, iar crişenii în partea de apus.