Pagini de cultura.fragment.

"...Incep cu paginile de faţă, publicarea cîtorva note, sau observaţii, sau reflecţii, sau monoloage_asupra generaţiei noastre. Ho-tărirea nu e nici prezumţioasă, nici irealizabilă. Se va spune: o generaţie,
atît timp cît nu se încheie, e o fluidă continuitate, pal-pitînd de viaţă şi, deci, de contradicţii. A încerca
să o surprinzi in linii, a o izola, a o fixa în caractere — e, cel puţin, neştiinţific. Sufletul unei generaţii
e greu de reconstituit chiar cu ajutorul timpului, a istoriei. 'Pentru că o generaţie — şi înţeleg, fireşte
elita — nu se singularizează decit cuprinsă fiind de o criză cu proporţii catastrofale. Cum a fost, de
pildă, războiul. Generaţiile-care suferă crize minore — o filosofie, o religie, o doctrină politică, o
experienţă artistică — îşi păstrează extrema mobilitate. în acelaşi timp se întilnesc reacţiuni, curente
paralele sau subterane, întreceri, anticipaţii.
Şi cu toate acestea, orice generaţie îşi are propriile sale necesităţi, torturi, ambiţii. Elemente ce
alcătuiesc un organism. Trebuie să alcătuiască un organism — chiar cu durerea de a infama unele
porniri, de a extirpa altele. Contradicţiile sînt fecunde, s'mt indispensabile, sînt fatale. Aceasta — atît
timp cît rămîn experienţe individuale. Contradicţiile sînt cărări ce duc la recunoaşterea, la integrarea in
viaţa şi conştiinţa generaţiei. Nu pot, insăr in nici un caz, alcătui un îndreptar al miilor de suflete ce-şi
caută luminiţa gravitînd, fatal, pe aceeaşi orbită.


Izbutim aşadar — dacă încercăm — să găsim configuraţia fie-re\generaţii, zona nevralgică a conştiinţei
colective, imperativul Şi mijloacele sale de creaţie. Nu trebuie să ne temem de confuzii,, exagerări.
Metoda e singură, şi multe creere contemporane _ ?xPei>imentat-o cu neaşteptate'rezultate. Iar —
pentru că în> "1
^e ^a^ne interesează numai generaţia care se ridică — o observaţie pentru acest caz
special.


Avem noi, oare, dreptul de a ne obiectiva, de a ne analiza de a elabora concluzii asupra vieţii noastre
lăuntrice ? Şi — J putem ?
Răspunsul trebuie să cadă hotărît şi vertical: numai NOI avem acest drept, şi numai NOI vom izbuti să
ajungem la rezultate concrete şi fecunde. Ce pot şti ceilalţi despre sufletele noastre despre durerile şi
nădejdea noastră? Cum am putea noi aştepta ca alţii, mai bătrîni, să ne îndemne la drum cu sfaturi şi
experienţe care nu ne mai satisfac ? Cum vom putea rămîne inconştienţi asupra posibilităţilor noastre,
lăsîndu-ne tîrîţi de viaţă, creînd în voia soartei, fără să ştim unul de altul, fără să ne căutăm, fără să ne
înţelegem, fără să ne strîngem rîndurile ? Datoria noastră, a celor mai tineri, e de a ne trudi să
pătrundem cît mai adînc în suflete. Astfel vom afla sămînţa rodnică a noastră. Din neliniştea, şi
dorurile, şi preocupările noastre — vom cunoaşte valorile reprezentative pe care noi sîntem datori să le
apărăm şi să le impunem. Anticiparea nu e, deci, nici primejdioasă, nici pre-zumţioasă. Ea ne va
preciza intuiţiile. Şi ne va sili să cultivăm, să dezvoltăm, să promovăm în conştiinţe germenii fecunzi
şi specifici. Ne va hotărî să fim noi înşine. Ne va lumina. Şi vom lupta să ne dovedim aşa cum ştim că
trebuie să ajungem. „Conştiinţa unei generaţii" — e o abstracţie. Dar ea va trăi în fiecare dintre noi. Va
fi o forţă vie, concretă, grea de roade. Primăvara — e o abstracţie, un concept. Dar noi putem actualiza
primăvara, o putem experimenta, ne îmbătăm în fluidul ei, o trăim, o simţim reală şi forte. Conceptul
„primăvara" poate fi prezent oricînd în conştiinţă. Primăvara reală — numai un pătrar de an. Dar într-
un suflet cu resurse de entuziasm — primăvara poate fi actualizată, rătăcită, sorbită chiar în miez de
iarnă.
E ceea ce se petrece cu „conştiinţa generaţiei" — care trebuie să se coboare din planul semi-
conceptelor (nu în înţelesul crocian) şi să ajungă lumină, viaţă, energie vitală, forţă organizatoare,
coerenţă, simpatie, creaţie în anumite cadre.