miercuri, 2 noiembrie 2011
Pagini istorie.Protoistorie.
Ralph M. Rowlett este profesor la Facultatea de Antropologie a Universitatii Missouri, Columbia, SUA si participa, de 15 ani, la cercetari pe diverse situri arheologice din Romania
Studiile mele de arheologie neconventionala vizeaza, in special, preistoria europeana, deoarece acest segment al culturii umanitatii prezinta, la ora actuala, cele mai multe necunoscute. Paradoxal, civilizatiile clasice, a Egiptului antic si a Orientului Mijlociu, ba chiar civilizatiile azteca si incasa sunt mai accesibile decat civilizatia Europei preistorice. Totusi este clar ca cea mai mare parte a fundamentelor civilizatiei occidentale isi are obarsia in vechile culturi tribale, iar nu in civilizatiile Antichitatii, desi acestea din urma ne-au lasat mostenire vestigii arheologice impresionante.
La randul lor, studentii mei s-au aratat a fi foarte interesati de civilizatia Europei preistorice, deoarece studiul acesteia poate acoperi un gol in cunoasterea inventarului solutiilor umane legate de modul de a trai. Institutiile din America de Nord fac ca accesul la acest tip de informatii sa fie foarte dificil. De pilda, literatura de specialitate ofera, in engleza si in franceza, o multime de lucrari referitoare la provinciile romane de pe Valea Nilului si din Orientul Mijlociu; in schimb, despre provincii romane precum Iliria, Panonia si Moesia, din regiunea Balcanilor, nu se gaseste mai nimic.
Arheologia romana este in mod special interesanta deoarece contine elemente ce se regasesc in aproape toate partile Europei. Pe teritoriul Romaniei poti afla, prin intermediul arheologiei, informatii despre cea mai mare parte a preistoriei europene. Teritoriul Romaniei, situat in centrul geometric al continentului, a servit deseori drept pod intre Europa de est si cea de vest, intre Europa de nord si cea de sud. Teritoriul Romaniei actuale a fost, inca acum mai bine de 6.000 de ani, unul dintre primele locuri propice pentru expansiunea culturilor indo-europene, intemeiate pe migratii ample, explicabile prin folosirea cailor si a carutelor si care aveau o cultura ceramica bine dezvoltata. De aici, respectivele culturi s-au raspandit inspre Europa de Vest, spre Marea Mediterana, Orientul Mijlociu si Asia de Sud.
descopera.ro
Studiile mele de arheologie neconventionala vizeaza, in special, preistoria europeana, deoarece acest segment al culturii umanitatii prezinta, la ora actuala, cele mai multe necunoscute. Paradoxal, civilizatiile clasice, a Egiptului antic si a Orientului Mijlociu, ba chiar civilizatiile azteca si incasa sunt mai accesibile decat civilizatia Europei preistorice. Totusi este clar ca cea mai mare parte a fundamentelor civilizatiei occidentale isi are obarsia in vechile culturi tribale, iar nu in civilizatiile Antichitatii, desi acestea din urma ne-au lasat mostenire vestigii arheologice impresionante.
La randul lor, studentii mei s-au aratat a fi foarte interesati de civilizatia Europei preistorice, deoarece studiul acesteia poate acoperi un gol in cunoasterea inventarului solutiilor umane legate de modul de a trai. Institutiile din America de Nord fac ca accesul la acest tip de informatii sa fie foarte dificil. De pilda, literatura de specialitate ofera, in engleza si in franceza, o multime de lucrari referitoare la provinciile romane de pe Valea Nilului si din Orientul Mijlociu; in schimb, despre provincii romane precum Iliria, Panonia si Moesia, din regiunea Balcanilor, nu se gaseste mai nimic.
Arheologia romana este in mod special interesanta deoarece contine elemente ce se regasesc in aproape toate partile Europei. Pe teritoriul Romaniei poti afla, prin intermediul arheologiei, informatii despre cea mai mare parte a preistoriei europene. Teritoriul Romaniei, situat in centrul geometric al continentului, a servit deseori drept pod intre Europa de est si cea de vest, intre Europa de nord si cea de sud. Teritoriul Romaniei actuale a fost, inca acum mai bine de 6.000 de ani, unul dintre primele locuri propice pentru expansiunea culturilor indo-europene, intemeiate pe migratii ample, explicabile prin folosirea cailor si a carutelor si care aveau o cultura ceramica bine dezvoltata. De aici, respectivele culturi s-au raspandit inspre Europa de Vest, spre Marea Mediterana, Orientul Mijlociu si Asia de Sud.
descopera.ro
luni, 31 octombrie 2011
Unele motive și personaje ale basmelor eroice românești și paralelele lor din alte mitologii
Miturile îi au ca protagonişti nu numai pe zei, dar şi pe oameni, printre care, de o importanţă aparte, sînt miturile eroice. Folclorul românesc cunoaşte un personaj eroic. Este vorba despre Făt-Frumos. Personajele de tip Făt-Frumos, cum ar fi şi Greuceanul sau Harap Alb, constituie tema principală a unui număr mare de basme populare. Vom comenta aici cîteva basme pe care le considerăm cele mai bogate în diferite motive mitice, încercînd să explicăm aceste motive şi să le găsim echivalentele în alte mitologii. Ceea ce este de remarcat este faptul că în basmele despre Făt Frumos se văd asemănări cu cîţiva eroi din mitologia greacă. În privinţa basmelor populare româneşti, o lucrare de mare amploare a fost elaborată de Lazăr Şăineanu. Autorul descrie un număr imens de basme, clasificîndu-le după motive principale în mai multe tipuri, numite adesea cu numele personajelor din mitologia greacă.[1]
Personajul acesta este un erou solar, ipostaza antropomorfă a Sfîntului Soare, al cărui cult are o tradiţie foarte lungă pe teritoriul Daciei preistorice. Romulus Vulcănescu spune că solarismul[2] este o dominantă mitică, proprie spiritualităţii pre-, proto- şi române. Soarele şi rosturile lui cosmice sînt esenţiale pentru concepţia şi viziunea poporului român despre viaţă şi lume. [3] Cultul Soarelui a fost prezent peste tot în lume. El a dominat străvechile mari civilizaţii, prin figurile zeilor-eroi giganţi care erau nişte întrupări ale forţelor creatoare, ale izvorului vital de lumină şi căldură[4] reprezentate de Soarele. Să ne amintim de cultul zeului Ra în Egipt sau de zeul solar grecesc Apollo ori de divinitatea iraniană Mithra.
mai multe de la sursa
Personajul acesta este un erou solar, ipostaza antropomorfă a Sfîntului Soare, al cărui cult are o tradiţie foarte lungă pe teritoriul Daciei preistorice. Romulus Vulcănescu spune că solarismul[2] este o dominantă mitică, proprie spiritualităţii pre-, proto- şi române. Soarele şi rosturile lui cosmice sînt esenţiale pentru concepţia şi viziunea poporului român despre viaţă şi lume. [3] Cultul Soarelui a fost prezent peste tot în lume. El a dominat străvechile mari civilizaţii, prin figurile zeilor-eroi giganţi care erau nişte întrupări ale forţelor creatoare, ale izvorului vital de lumină şi căldură[4] reprezentate de Soarele. Să ne amintim de cultul zeului Ra în Egipt sau de zeul solar grecesc Apollo ori de divinitatea iraniană Mithra.
mai multe de la sursa
Gandirea medievala in tarile romane.Sec. XIV-XVI.
Pastila de luni.Gandirea medievala in tarile romane (sec. XIV-XVI)
In lunga perioada a feudalismului timpuriu, fenomenul cultural si educativ reflecta atat stadiile evolutiei societatii romanesti, cat si urmarile umor imprumuturi din experienta altora, a vecinilor, dintre care cea mai insemnata a fost experienta bizantina. In formarea sintezei culturale romanesti un rol de seama a avut Bizantul, ale carui elemente de cultura ne-au fost transmise fie direct, fie prin intermediul slavilor sudici. Scrierea cu carectere grecesti poate constitui o dovada. O alta dovada este exitenta unor institutii bisericesti, care au executat influenta in cultura si educatia populatiei. Biserica a jucat un rol insemnat in formarea culturii feudale. Ea a exercitat vreme indelungata un adevarat monopol al culturii scrise ; primele scrieri aparute aveau un caracter religios bisericesc.
Paralel cu influenta bizantina, in viata spirituala a poporului roman se resimte si o influenta slava, ca urmare a crestinarii slavilor sudici, la sfarsitul sec. al IX-lea. Pentru nevoile religioase sunt traduse, din greceste in slava veche, in care tradusesera si fratii Chiril si Metodiu, pentru moravuri, scrierile de cult si de invatatura, acestea din urma jucand un mare rol in educarea in spirit religios a credinciosilor.
In secolele XIII-XVI au fost redactate si puse in circulatie numeroase versiuni-manuscrise, fara a determina substanta insasi a acestei culturi. Tot ce s-a transcris si s-a scris in slavoneste la noi nu reprezinta un "slavism", o constiina slava, ci reprezinta o constiinta ortodoxa romaneasca si elemente esentiale ale culturii bizantine asimilate prin limbaj slavon.
Deci, slavonismul devine pentru cultura noastra o etapa noua de manifestare a culturii latino-bizantine, limba slavona devine limba de circulatie a culturii ortodoxe rasaritene, asa cum latina era limba de circulatie a culturii romano-catolice pentru popoarele apusene. Slavonismul reprezinta, in chip firesc, pentru toti slavii, inceputul culturii lor,; pe cand la noi el a insemnat o modalitate de circulatie pentru continuitatea culturii autohtone daco-romane si apoi a celei bizantine sub o forma noua, a reprezentat o solutie de continuitate a culturii stravechi care cunoscuse, mai intai o expresie originala, apoi greaca, latina si slavona.
Asimilarea culturii bizantine la limba slavona a pus temeliile vechii culturi romanesti si a creat premisele creatiilor culturale originale, care apar din secolul al XVI-lea prin "Invataturile" lui Neagoe Basarab, unul dintre monumentele cele mai insemnate ale intregii culturi in limba slavona.
Cultura secolelor XIV-XVI constituie o etapa distinctiva in dezvoltarea sa, fiind expresia dezvoltarii culturale a poporului roman in conditiile existentei statale independente romanesti - Tara Romaneasca si Moldova, precum si al principatului Transilvania.
In lunga perioada a feudalismului timpuriu, fenomenul cultural si educativ reflecta atat stadiile evolutiei societatii romanesti, cat si urmarile umor imprumuturi din experienta altora, a vecinilor, dintre care cea mai insemnata a fost experienta bizantina. In formarea sintezei culturale romanesti un rol de seama a avut Bizantul, ale carui elemente de cultura ne-au fost transmise fie direct, fie prin intermediul slavilor sudici. Scrierea cu carectere grecesti poate constitui o dovada. O alta dovada este exitenta unor institutii bisericesti, care au executat influenta in cultura si educatia populatiei. Biserica a jucat un rol insemnat in formarea culturii feudale. Ea a exercitat vreme indelungata un adevarat monopol al culturii scrise ; primele scrieri aparute aveau un caracter religios bisericesc.
Paralel cu influenta bizantina, in viata spirituala a poporului roman se resimte si o influenta slava, ca urmare a crestinarii slavilor sudici, la sfarsitul sec. al IX-lea. Pentru nevoile religioase sunt traduse, din greceste in slava veche, in care tradusesera si fratii Chiril si Metodiu, pentru moravuri, scrierile de cult si de invatatura, acestea din urma jucand un mare rol in educarea in spirit religios a credinciosilor.
In secolele XIII-XVI au fost redactate si puse in circulatie numeroase versiuni-manuscrise, fara a determina substanta insasi a acestei culturi. Tot ce s-a transcris si s-a scris in slavoneste la noi nu reprezinta un "slavism", o constiina slava, ci reprezinta o constiinta ortodoxa romaneasca si elemente esentiale ale culturii bizantine asimilate prin limbaj slavon.
Deci, slavonismul devine pentru cultura noastra o etapa noua de manifestare a culturii latino-bizantine, limba slavona devine limba de circulatie a culturii ortodoxe rasaritene, asa cum latina era limba de circulatie a culturii romano-catolice pentru popoarele apusene. Slavonismul reprezinta, in chip firesc, pentru toti slavii, inceputul culturii lor,; pe cand la noi el a insemnat o modalitate de circulatie pentru continuitatea culturii autohtone daco-romane si apoi a celei bizantine sub o forma noua, a reprezentat o solutie de continuitate a culturii stravechi care cunoscuse, mai intai o expresie originala, apoi greaca, latina si slavona.
Asimilarea culturii bizantine la limba slavona a pus temeliile vechii culturi romanesti si a creat premisele creatiilor culturale originale, care apar din secolul al XVI-lea prin "Invataturile" lui Neagoe Basarab, unul dintre monumentele cele mai insemnate ale intregii culturi in limba slavona.
Cultura secolelor XIV-XVI constituie o etapa distinctiva in dezvoltarea sa, fiind expresia dezvoltarii culturale a poporului roman in conditiile existentei statale independente romanesti - Tara Romaneasca si Moldova, precum si al principatului Transilvania.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)