Motto: “De aceea, basarabenii, de la orăşeni la săteni, au fost sceptici întotdeauna când tot soiul de ‘eliberatori’ ţarişti sau comunişti încercau să ne insufle ideea că noi am fi fost nişte analfabeţi, nişte “samoani” şi că ei ne-ar fi civilizat. Totul a fost invers”.
Gabriel Teodor Gherasim, New-York
Cultura rusă datorează atât de mult românilor, încât deşi în 1992 nu s-a găsit nici un rus care să spună lumii că “războiul din Transnistria este o acţiune genocidală a Rusiei imperiale contr poporului român”, rămâne un adevăr care merită readus în conştiinţa publicului. Asta deşi, -după cum spune românul: “Recunoştinţa este floare rară, nu creşte pe toate gardurile!”-, populaţiile slavone, ar fii fost cu mult mai primitivie decât acum, dacă mulţi iluminaţi români n-ar fi adus învăţături şi n-ar fii construit lăcaşuri academice pentru ele de-alungul secolelor.
Intre timp, în prezent, în Ucraina şi Estul Moldovei (ocupat de armata rusească) sute de mii de copii care vor să înveţe carte în limba lor, limba română, nu au dreptul s-o facă, fiindcă imperialismul rusesc şi aghiotantul său, imperialismul ucrainesc, sunt din nou în ascensiune şi susţin regimuri criminale
Cu câteva secole în urmă, însă, românii erau acei care puneau umărul la formarea universităţilor ruseşti:
La începutul secolului XX, din nouă universităţi care activau (Petersburg, Moscova, Kiev, Kazani, Odesa, Harcov, Varşovia, Tartu, Tomsk), patru erau ctitorite de compatrioţii noştri români.
Gheorghe Bezviconi chiar aşa şi-a intitulat unul din studiile sale “Contribuţia românilor la fondarea a patru universităţi din Rusia (Profiluri de ieri şi de azi)” – Bucuresti, 1943).
De aceea, basarabenii au fost sceptici întotdeauna când tot soiul de eliberatori încercau să ne insufle ideea că noi am fi fost nişte analfabeţi, nişte “samoani” şi ei ne-ar fi civilizat. Totul a fost invers. Mai multe şcoli superioare şi medii, laice şi teologice i-au avut printre fondatori pe compatrioţii noştri.
Primul aşezământ de învăţământ superior la est de Nistru a aparut în 1632, la Kiev, fiind întemeiat de mitropolitul Petru Movilă (21.XII.1596-1.I.1647), fiul lui Simion Movilă, care a fost domnitorul Munteniei (1601-1602) şi al Moldovei (1606-1607). Ideea învăţământului superior teologic Petru Movilă şi-o însuşise de la şcolile occidentale în care învăţase: Lvov, Paris (Sorbona).
La Kiev exista o scoală a Frăţiei ortodoxe înfiinţată în 1615 şi anume în baza acestei şcoli mitropolitul Petru Movilă, hirotonit în 1628 întemeiază Colegiul Kievo-Movilean, primul colegiu teologic. La 1701 acest colegiu îşi schimbă statutul, transformându-se în Academia Teologică din Kiev, iar după modelul acestei academii s-a format Academia Teologică din Moscova (1685), Academia Teologică din Petersburg (1721) şi Academia Teologică din Kazani(1723). În 1833, pe fundamentul Academiei Teologice s-a format Universitatea din Kiev.
Şi tot la Kiev, Grigore Gălăgan, istoric si etnograf, descendent din neam românesc, a fondat liceul care până la 1917 i-a purtat numele, instituţia fiind o scoală elitară.
Prima universitate din Rusia s-a deschis în 1724, la Petersburg, pe lângă Academia Imperială de Ştiinte. La deschiderea academiei şi a universitгtii a contribuit domnitorul Dimitrie Cantemir (26.X.1673-21.VIII.1723), membru al Academiei din Berlin şi unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Petru I. El s-a stins din viaţă înainte de inaugurarea instituţiei. Să nu uităm că marele nostru înaintaş era omul de sfatul căruia ţinea cont împăratul Rusiei: contribuţia lui Cantemir la această întreprindere nu poate fi pusă la îndoială.
Universitatea din Moscova l-a avut ca director pe Mihail Heraskov (25.X.1733-27.IX.1807), nepotul căpitanului moldovean Udrea Andrei Herescu, refugiat în Rusia împreună cu domnitorul Dimitrie Cantemir după eşecul suferit în bătălia de la Stănileşti (1711).
Mihail Heraskov, scriitor cu o operă recunoscută în epocă, a rămas pentru eternitate reformatorul universităţii moscovite. Căci, numit director la 1763, apoi confirmat la 1778 curator al acestei instituţii, a reuşit s-o modernizeze, transfrmând-o într-o veritabilă cetate a culturii. Şi tot el a fondat la 1799 Pensionul Nobilimii din Moscova. În 1783 a fost ales membru al Academiei Ruse. Biografia lui detaliată am descoperit-o într-o enciclopedie – Masoneria rusă 1731-2000 (Moscova, 2001). ]
sursa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu